A murit actorul Valentin Uritescu

Doliu în lumea teatrului și filmului românesc. Aseară, îndrăgitul actor Valentin Uritescu a încetat din viață. Pe 4 iunie, el împlinise vârsta de 81 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!
________________

“Tata şi-a dorit să mă vadă actor. Când eu aveam vreo 12 ani, tata avea un aparat de proiecţie şi organiza un fel de caravană prin satele din jur, primind în schimbul proiecţiei filmelor tot felul de produse. Dar înainte de a pleca, filmele trebuiau vizionate, iar noi aveam şansa de a le vedea înaintea tuturor, la noi acasă.

Nu mi-am imaginat că o să ajung actor. A fost destinul. Aveam o pasiune pentru sport, dar dacă tata a spus: «Dacă nu reuşeşti la teatru, te poţi duce unde vrei tu!», am crezut de cuviinţă să încerc măcar o dată. Şi am reuşit din prima.

Actoria este o meserie grea, dar mi-am dat seama cât de bun pot fi. Cât am fost copil, eram mereu la biserică. Acolo cântam, acolo spuneam Crezul. Erau vremuri grele, abia se terminase războiul, dar oamenii aveau nădejde în Dumnezeu. Biserica era mintea şi inima satului.

Acolo, la biserică, se discutau toate problemele comunităţii. Erau acolo preotul, învăţătorul şi primarul. Copilăria mea a fost fabuloasă, până a murit Stalin. Apoi a început colectivizarea şi s-a dus totul. Atunci, ţăranii din care mă trag ştiau că sărbătoarea e sărbătoare, nu numai că e liber şi nu munceşti, dar şi că trebuie să te primeneşti sufleteşte. Sunt multe lucruri care au dispărut astăzi.

Cine zice că meseria de actor este extraordinară nu ştie ce înseamnă. Teatrul este o meserie foarte grea, care cere multe sacrificii. Nici nu-ţi imaginezi ce forţă trebuie să găseşti în tine pentru a-ţi birui neputinţele. Cred că uneori doar inconştienţa te poate ajuta să păşeşti pe scândura scenei.

Meseria mea este dificilă, dar asta nu înseamnă că este cea mai grea din lume. Mi-a mers din plin, am făcut şi film, şi teatru. Am jucat la Brăila, Piatra Neamţ, Bulandra, Teatrul Naţional.

Am avut o ascensiune incredibilă şi cu toată drama mea, cu boala care pe mine mă macină, am reuşit să stau drept şi să mă realizez în meserie. Am dat de trei ori examen, concurs în Bucureşti, de toate trei ori am reuşit, dar picam la balotaj, ba că nu am casă, ba că nu am buletin.

Când am dat la Bulandra, Liviu Ciulei era în sală, m-a văzut şi a spus: «Locul lui e la noi în teatru». A fost suficient. Mi-ar plăcea să petrec ce mai am din timp în linişte, în zgomotele firii.

M-aş retrage undeva la ţară să mă uit la o gâză, la un fir de iarbă, să lucrez pe un scăunel la o viţă-de-vie şi să aştept senin să trec sub iarbă”.

Valentin Uritescu, Jurnalul Național 2007

_____________

Născut la 4 iunie 1941, în comuna Vinerea, judeţul Alba, Valentin Uritescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (1963), după care a fost angajat la Teatrul „M. Filotti” din Brăila (1963-1968).

A mai jucat, de asemenea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (1968-1980), precum şi la Teatrul Bulandra din Bucureşti (1981-1990).

Primul rol de dramă, în piesa „Mai înainte de a cânta cocoşul”
La Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ a primit primul său rol de dramă, în piesa „Mai înainte de a cânta cocoşul” de Ivan Bukovkan, regia Eduard Covali (1975).

La Teatrul Bulandra a jucat în spectacolele: „Luna dezmoşteniţilor” de Eugene O’Neill, „Cabala bigoţilor” de Mihail Bulgakov, „A treia ţeapă” de Marin Sorescu, „Dimineaţa pierdută” de Gabriela Adameşteanu, „Tartuffe” de Moliere.

A desfăşurat o intensă activitate artistică şi la Teatrul Naţional Bucureşti, pe a cărui scenă a putut fi admirat între anii 1990-2009, în piese precum: „Avram Iancu” de L. Blaga (1991), „Vrăjitoarele din Salem” de A. Miller (1991), „Livada de vişini” de A.P. Cehov (1992), „Morişca” de Ion Luca (1991), „Strigoii” de H. Ibsen (1998), „Numele trandafirului” de Umberto Eco (1999), „Nunta lui Krecinski” (2000), „Take, Ianke şi Cadîr” (2001), „Crimă pentru pământ” (2002), „Tărâmul celălalt” (2002), „Povestiri din zona interzisă” (2004), „Patimile Sfântului Tommaso D’Aquino” (2005).

În 2009, Valentin Uritescu a interpretat rolul Pantalone în spectacolul „Mincinosul” de Carlo Goldoni (regia Toma Enache), montat la Teatrul ”Nottara”. A fost distribuit, de asemenea, în piesa ”Scapino”, după Moliere (premiera la 28 noiembrie 2011), la Teatrul Naţional de Operetă ”Ion Dacian”, alături de actorii Ion Dichiseanu, Ileana Stana Ionescu, Monica Davidescu, Ilinca Goia, Andrei Duban ş.a., iar în 2012 a făcut parte din distribuţia spectacolului „Spitalul comunal” de Hristo Boicev, în regia lui Felix Alexa, la Teatrul Metropolis.

Valentin Uritescu a jucat în zeci de filme
A deţinut roluri în zeci de filme, dintre care amintim: „Angela merge mai departe” (1981), ”Concurs” (1982), „Întoarcerea din iad” (1983), „Cantonul părăsit”, „Noi, cei din linia întâi” (1985), „Domnişoara Aurica”, „Trenul de aur” (1986), „Duminică în familie”, „Nişte băieţi grozavi” (1987), „Cei care plătesc cu viaţa”, „Un studio în căutarea unei vedete” (1988), „Momentul adevărului” (1989), „Şobolanii roşii”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea” (1990), „De-aş fi Peter Pan” (1991), „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Patul conjugal” (1993), „Chira Chiralina”, „Neînvinsă-i dragostea” (1993), „Examen” (2000), „Turnul din Pisa” (2002), „Căsătorie de probă” (serial TV- 2003), „Magnatul” (2004), „Cuscrele” (serial TV-2005), „Amantul marii doamne Dracula” (2005), „Margo” (2006), „Schimb valutar” (2008). În 2006, a dublat vocea pentru filmul de animaţie „Cars”.