Cătălin Botezatu: „Mă retrag pe o insulă pustie. Chiar dacă pare ciudat, mă duc singur”

Juratul „Bravo, ai stil! Celebrities” a dezvăluit că nu a fost mereu fericit…

„Viața mea de dincolo de reflectoare nu există, pentru că din 24 de ore, 20 de ore le muncesc. Am înțeles că nu poți să ai și una și cealaltă, adică și o viață personală, asta înseamnă și fericire, și succes. Am ales succesul, am ales cariera, sunt un carierist și atunci m-am sacrificat. Și nu de alta, dar pentru mine noțiunea de fericire rămâne o noțiune de dicționar. Este efemeră, este trecătoare, este un lucru de moment, de stare, pe care o regăsești din când în când, te regăsești în ea din când în când. Aș fi ipocrit să spun că am fost fericit de-a lungul anilor așa linear, nu. Am avut doar momente. Chiar dacă pare că pot avea pe orice și pe oricine, nu e chiar așa. Trecând anii, devii mai selectiv, devii mai profund și atunci pretențiile cresc.”, spune Cătălin Botezatu.

„Mă retrag pe o insulă pustie”
După lupta pe care a dus-o cu cancerul, designerul a mai dezvăluit că îi place să meargă singur în vacanţe. In acest fel, poate face doar lucrurile care îi plac şi se regăseşte pe sine.


Te rugam sa apreciezi !

„Citesc, ascult muzică în permanență, în mașină peste tot. Și atunci când îmi permit să am o vacanță mă retrag pe o insulă pustie, de obicei singur, chiar dacă pare ciudat, mă duc singur, îmi fac un playlist, de obicei cu muzică simfonică, și fac cât pot de mult scuba diving, mă regăsesc foarte bine în adâncuri.”, a povestit el.

Întrebat cum l-a tratat viața in ultima perioada, Cătălin Botezatu a răspuns: “Am trecut printr-o perioadă a vieții mele extrem de grea, printr-o cumpănă fantastică, pentru că, așa cum am povestit, am trecut razant, dar razant, pe lângă cea de care ne temem cu toții, dar care, la urma urmei, face parte din acest circuit al existenței noastre, moartea.

Așadar, mi-a fost greu, pentru că nu este ușor să afli dintr-odată – spun dintr-odată, pentru că eu sunt un om care se controlează permanent, aș spune că sunt obsedat de analize, și de analize amănunțite – că am cancer. Stai liniștit așa și, dintr-odată, te trezești că, în urma unei simple analize și a unui simplu apendic inflamat, afli că ai o tumoare de natură cancerigenă, ai cancer. Efectiv, în momentul acela, poate alți oameni ar fi reacționat negativ, ar fi plâns, ar fi urlat. Eu doar am întrebat: «Care e următorul pas?» Pentru că eu cred că, în astfel de momente, oamenii trebuie să fie pozitivi și să găsească soluții. Eu nu am privit boala asta ca pe una fatală. M-am și ferit să îi spun numele, spuneam că am niște tumori, că sunt niște celule rele, cred că era o formă de negare cumva în subconștientul meu”.

loading...