Dr. Simona Tivadar: De ce suntem mai bolnavi la finalul postului

Dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutritie si boli metabolice, explica, intr-un stil plin de umor, unde gresim sistematic atunci cand tinem post si de ce la finalul acestei perioade de austeritate – care ar trebui sa fie nu doar alimentara – ne trezim mai grasi si mai bolnavi decat eram inainte.

„Ia, hai, toata lumea la oglinda si sa-mi spuneti ce vedeti in ea! Cumva sunteti mici de inaltime, bruneti, cu tenul de culoare galbuie, cu ochii oblici si pleoape aproape invizibile? Presupunand ca nu apartineti rasei gelbene – sa nu aud comentarii deplasate, rasiste, de superioritate a „albilor“! – si nici nu aveti – Doamne fereste! – insuficienta renala, raspunsul va fi clar nu. Atunci de ce, de ce Dumnezeule, va indopati cu soia? Toata baba din Drumul Taberei si toata corporatista subit pioasa, toata lelea din Bontida si tot politicianul veros tin post devorand hectare de soia in cele mai ridicole forme comestibile: crenvursti de soia, snitele de soia, pate vegetal, ca sa nu mai vorbesc de tofu si asa-zisul „lapte de soia“  (o mizerie de bautura care nu are nicio legatura cu laptele – continand apa, zahar si bobe de soia), de burgeri de soia, margarina, smantana sau inghetata de soia.

Ce post e asta in care numai la foale vi-i gandul, sa le umpleti, ca sa vorbesc si eu ca distinsul Marius Chicos Rostogan? Cu zece maini si-ar fi facut bunica mea cruci vazand meniul de post complet lipsit de orice austeritate , dar mai ales de orice urma de bun-simt: ligheane de cartofi prajiti sau salate orientale inecate in ulei, tone de humus (fara sa va ganditi ca are pasta de susan, deci multe grasimi). Salate de tofu, snitele, pateuri si foietaje facute cu naiba stie ce vaseline improprii pana si pentru uns tatanile usilor, tot felul de mizerii de dulciuri pompos numite „vegetale, de post“ mustind de grasimi si, evident, hipercalorice. Ca sa nu mai vorbesc de obiceiul de a rontai ca hamsterii bulimici nuci, alune, fistic, seminte, ca si cand din ele s-ar extrage apa de izvor, nu uleiuri care au 800 de kilocalorii/100 de mililitri – cam cat o tabla si jumatate de ciocolata mare“.

„Pai, nu e de mirare ca la sfarsitul postului sunteti mai grasi si mai bolnavi majoritatea! Curg la cabinet cazurile cu niveluri enorme de colesterol si trigliceride, cu diabet dezechilibrat de atata evlavie subita ce i-a lovit pe romani, de nu se mai trezeste niciunul din anestezie daca nu exista icoane in salonul postoperator, unde navalesc neamurile cocosate de sucuri „naturale“ si produse „de post“. „Ca celebra supa de gaina e greu de facut pentru un bolnav; la fel si gatitul legumelor si leguminoaselor – fasole, mazare, naut – in post. Ia, tato, bunatati industriale, sa vezi ce grasa si frumoasa o sa fii la sfarsitul postului! Plus ca o sa ai sutienul cu un numar mai mare, de la grasimea acumulata si de la fitoestrogenii din soia care iti bombardeaza sanul (si uterul). Si daca continui sa-ti indopi si barbatul si baiatul cu soia si produse „dietetice“, apoi sa nu te miri ca vor face atrofie testiculara, ginecomastie – cresterea sanilor – si o sa le scada testosteronul pana ajung soprane in corul bisericii.“

„In religia crestina, jumatate din zilele anului sunt de post,  ceea ce nici nu e de mirare avand in vedere ca aceste restrictii vin din vremuri in care oamenii gateau mancarea cu grasime animala. Kir Iannis avea zece maslini amarati, din care facea atat de putin ulei, incat il vindea pe tot, ca sa aiba din ce trai. In vremurile vechi, uleiul avea valoare de moneda si se folosea doar in scopuri cosmetice, la imbalsamat mortii, pentru parfumuri si candela sau pentru a conserva maslinele care se consumau in post. Mai inainte, in Grecia antica, zeului trebuie sa-i sacrifici boul cel mai gras din cireada, adica se ardea grasimea – ofranda pentru zeu – iar fleicile erau mancate de comunitatea hamesita. Exista multe obiceiuri ale popoarelor pentru a limita consumul de grasimi animale, intarite de ritualurile religioase pentru a fi respectate de intreaga comunitate. De cand am descoperit utilajele industriale, am uitat de acest bun-simt si am inceput sa consumam grasimi prosteste – „ca sunt vegetale, doamna doctor“. La fel cu soia: tine loc de carne, de iubirea aproapelui, de ipocrizie fata de animale – ca doar toata creste in gradini suspendate, nu ca s-ar taia jungla si s-ar despaduri masiv pentru a face terenuri agricole, nuuuu, nici vorba. Cui ii e lene sa gateasca legume, sa faca bine in jur si sa rabde putin de foame, apoi sa nu tina post ipocrit. Se imbolnaveste inutil. Si nici nu cred ca se poate face un troc smecher cu bunul Dumnezeu, tip: „Fii atent, eu nu mananc carne, lactate, oua, o vreme, dar fa si matale o minune sa castig eu la loto si sa moara capra vecinului de ciuda. Cu vecin cu tot, ca el nu tine post, ca mine!“ sursa: adevarul.ro

S.D.


APRECIAZA ARTICOLUL !