Eroul de la măcelărie. În 16 ani, Florin Munteanu a donat peste 100 de litri de sânge, pentru că este printre cei 1% români cu o grupă de sânge foarte rară și prețioasă

Florin Munteanu are 42 de ani, este din Ploiești și e unul dintre eroii anonimi care, cu fiecare picătură de sânge pe care o donează, salvează sau măcar prelungește viața unui om aflat în mare suferință.

Grupa lui de sânge e extrem de rară

”Bună ziua! Vă rog, ajutați-mă, fratele meu e grav bolnav și, ca să scape, trebuie să facă un transplant de ficat. Avem nevoie de sânge, are grupa AB4 cu RH negativ, exact ca dumneavoastră. Vă rog, nu ne lăsați!”.

Acesta este unul dintre mesajele disperate pe care le primește Florin. De la oameni pe care nu-i cunoaște. Nici nu-i întreabă cum de au numărul lui de  telefon. Totuși, Florin, măcelarul-donator, se prezintă degrabă la Centrul de Transfuzie Sanguină din Ploiești. Și donează.

Unu din o sută de români are AB4 RH negativ. De aceea, când nu îl sună rudele celor bolnavi, pe Florin îl caută doctorii de la centrul de transfuzie.

Cinci ore cu un ac în venă

Povestea care l-a transformat pe Florin într-un donator-salvator a început în urmă cu 16 ani.  Într-o dimineață, s-a dus pentru niște analize la un laborator, iar asistentele i-au semnalat că sângele lui e unul foarte valoros. Nu o valoare măsurabilă în bani, ci în bătăi de inimă.

”Sunt donator din 2003, cu acte în regulă, cum se spune. Mai degrabă din întâmplare, la niște analize, am aflat ce grupă de sânge valoroasă am în combinație cu RH-ul negativ. Pentru afereză (n.r. – sângele donatorului e prelucrat chiar în timpul extragerii pentru obținerea plasmei și a trombocitelor și apoi reintrodus în corp), am donat chiar de ziua mea, pe 15 iunie 2003.

Era prima oară când eram supus unui astfel de procedeu. Am stat aproape cinci ore pe scaun, cu acul în venă. Nu am cum să uit așa ceva”, povestește Florin Munteanu.

A donat peste 100 de litri în 16 ani

Ce îl ține pe Florin aproape de centrele de transfuzii sanguine, de acele care-i străpung venele și de scaunele pe care stă țintuit chiar și cu orele la o singură ședință de extragere a sângelui? Bărbatul zâmbește modest și explică simplu: iubește viața și vrea să ajute.

”Am donat și o s-o mai fac cât mă vor ține puterile, cât îmi vor permite vârsta și corpul, pentru că așa simt. Ceva din interior mă trimite pe scaunul donatorului. Mi-aș dori să fie mulți ca mine, mult mai mulți, dar…”

Nu știe dacă sângele său, peste 100 de litri, a ajuns la copii, la bătrâni, la femei sau la bărbați. Nu-l interesează.

”Niciodată nu i-am cunoscut pe cei la care a ajuns sângele meu. Primesc telefon și mă duc la centrul de transfuzii din Ploiești. M-au dus chiar și cu ambulanța la București, la cazuri mai grave”, spune Florin.

A salvat necunoscuți, dar nu și-a putut ajuta tatăl

Florin află destul de rar dacă cei care au primit sângele său au fost salvați sau nu. Știe că un tânăr bolnav de leucemie trăiește de patru ani cu plasma și cu trombocitele obținute la afereză din sângele lui. Poate ca acest tânăr mai sunt și alți supraviețuitori.

Ironia sorții a făcut însă ca Florin să nu-și poată salva nici tatăl, nici pe un văr, amândoi atinși de maladii greu de vindecat. Din postura de donator, doar pe ei i-a cunoscut. Dar, din păcate, nici unul nu a supraviețuit.

”Nu e ușor să stai câteva ore țintuit pe un scaun, cu acul în venă și să dai jumătate de litru de sânge”
dr. Georgeta Hanganu

Directorul Centrului de Transfuzie Sanguină din Ploiești, Georgeta Hanganu, spune că Florin Munteanu și alții ca el ”sunt niște eroi care merită tot respectul nostru”.


APRECIAZA ARTICOLUL !