Inger si mama! Povestea unei femei din Iasi, desprinsa din filme! A fost printre primele care a avut curaj sa faca asa ceva, iar acum merita tot respectul!

• O mama din Iasi a reusit sa faca ceea ce pentru multe femei este imposibil • De peste 20 de ani vegheaza asupra copiilor ei si asupra copiilor uitati de parinti si reuseste sa intretina o familie cum numai in povesti exista • Oricat de tare de fire ai fi, este greu sa te abtii din plans cand afli prin cate a trecut sa ajunga pana aici • Ea este una dintre primele mame din judet care au luat micuti in plasament si s-au angajat pe viata ca asistent maternal • Aceasta femeie a reusit sa faca ceea ce multe mame nu au reusit cu propriii copii

Mama, cuvantul care pentru multi inseamna totul, tese acum o poveste ce ar trebui sa traiasca vesnic. O femeie din Iasi s-a angajat in urma cu mai bine de 20 de ani ca asistent maternal. Este printre primele care au avut curajul sa faca asta. Povestea ei incepe in anul 1998, cand ea si familia ei nu au mai putut face fata saraciei. Avand deja trei fete, cheltuielile devenisera prea mari pentru cat si-ar fi permis, iar sansa de a deveni asistent maternal s-a ivit intr-o zi oarecare, cand a facut o vizita la primarie. „Toata viata mea am spus ca eu am sa port o fusta peticita, numai sa ajunga copiii mei oameni”, spune femeia, cu lacrimi in ochi.

Vasilica Andrei, femeia in varsta de 57 de ani,  povesteste reporterilor BZI, cu iubire si dor in ochi, despre copiii ei. Prima fata a fost luata in grija in anul 1998, pe cand aceasta avea doar 6 ani. „A fost foarte greu pentru ea, pentru ca fetele mele devenisera geloase ca incep sa o iubesc mai mult decat pe ele, dar nu era asa. Acelasi putin nu-l mai imparteam la trei guri, ci la patru, dar parca de unde mananca mai multi, mancarea e mult mai buna”, a completat femeia.

Pe toti i-a facut oameni: medici, profesori

Vasilica Adrei, femeia care a dat viata celor trei fete si a ales sa mareasca numarul membrilor familiei cu inca o fata si doi baieti, se simte mai implinita sufleteste decat orcine. „Eu mereu le-am dat voie sa faca orice, sa se distreze, sa-si traiasca tineretea. Niciodata nu am avut asteptarea sa-mi spuna mama, dar cateodata o mai faceau si imi ascundeam lacrimile in fata lor. Au facut prostii, pentru ca nu stiu din ce familii provin, cu ce gena, dar mereu au fost plini de respect, de dragoste si de intelepciune. Educatia pe care le-am dat-o i-a facut sa-si doreasca sa devina oameni mai buni; eu nu am scoala, nu am carte si mereu i-am pus sa invete ca sa nu ajunga ca mine. Si mediul i-a ajutat foarte mult, la noi n-au vazut niciodata bautura, bataie, vorbe urate, mereu a fost vorba de dragoste si intelegere”, a spus femeia.

Cu toate ca lipsa banilor si a conditiilor se simtea din ce in ce mai tare pe zi ce trecea,

 » Sursa: bzi.ro


APRECIAZA ARTICOLUL !