Inregistrare video de colectie! Minunea de la Iasi, care trebuie trecuta in Cartea Sfanta! El este batranul care a povestit totul! Sute de oameni au fost martori!

• Povestea acestui batran, din comuna ieseana Prisacani, iti va face pielea de gaina • Se numara printre putinii oameni care mai sunt in viata si isi mai aduc aminte de intamplarea care a uimit sute de oameni                                                                                                            

La gura sobei, cu mainile crapate de timp si uscate de ani, l-am gasit pe el. Se numeste Gheorghe si este unul dintre batranii comunei Prisacani. Om cu scoala putina, dar cu sentimente multe, inca reuseste sa faca ce multi nu pot. Sa spuna povesti.

Ieri l-am gasit scotand de prin pastaile uscate, boabe de fasole. Afara, iarna nu-l primeste, iar soba ii este acum locul langa care se cuibareste. Cu el, povestile traiesc, iar minunile exista. De-a lungul anilor, Gheorghe a trecut prin multe. S-a nascut in 1932 si a stiut inca de copil ce inseamna munca si credinta.

Ieri, l-am vizitat. Ne-a primit cu bratele deschise si a ras cateva clipe de bucurie. Cand a inceput sa povesteasca despre viata si despre credinta, fata i s-a schimbat. Prin ochii lui s-a deschis o poarta peste timp, peste lume. Pios, uitandu-se cu coada ochiului spre icoanele agatate in coltul camerei, parca a cerut o permisiune de la divinitate. Cred ca a primit-o rapid, caci povestea incepea sa-i curga printre buze. Am mers la el sa ne povesteasca despre „Minunea Sfintei”, despre povestea pe care o stiu toti din comuna. Nea' Gheorghe ne privea in ochi si se stergea la ochi parca din ce in ce mai des, vrand intr-un fel sau altul sa-si alunge emotiile.
„Sfanta…Sfanta noastra…Eu eram copil, aveam vreo 15 ani cand a fost adusa la noi. Erau vremuri grele, era o seceta cum nu mai fusese vreodata, iar lumea era tare necajita. Animalele nu aveau ce manca, oamenii nu aveau ce aduna de pe camp, fantanile nu aveau apa…era greu…”, spune Nea' Gheorghe, stergandu-se la ochi mai apasat.

Nu trece mult timp, si prima lacrima ii curge pe obrazul stang. Ofteaza. „S-au adunat ai mai mari din sat si preotii si au vorbit la Iasi. Eram copil da' umblam de colo-colo sa aflu ce se intampla. Aflasem ca oamenii se pregatesc sa o primeasca, la Biserica veche din Prisacani, pe Sfanta Cuvioasa Parascheva„, spune Nea' Gheorghe.

Norul si ploaia

Asta se intampla in 1947, pe 27 mai. „Cand au aflat prin sat ca Sfanta va fi adusa, fiecare credincios a mers la biserica si a intins covoare, de la drum si pana in biserica„, continua sa povesteasca oftand.

Toti sperau intr-o minune, dar nimeni nu se gandea ca totul se va intampla chiar sub ochii lor. „Sfanta a fost adusa cu o masina… Cand a ajuns la Prisacani, la biserica, patru preoti au incercat sa o dea jos din masina. Nimeni nu a putul clinti racla. Era de nemiscat. In urma Sfintei venea o alta masina, cu Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni. Cand a ajuns Icoana, racla aproape ca plutea. Atunci, aomenii au inceput sa faca cruce”,

 » Sursa: bzi.ro


APRECIAZĂ ARTICOLUL !