Amintirile unui jurnalistului BBC care i-a tradus reginei Marii Britanii în timpul vizitei cuplului Ceaușescu: ”Erau ca nişte ţărani la oraş”

Dorian Galbinski a fost timp de aproape patru decenii o voce cunoscută a secției în limba română de la postul public de radio britanic BBC.

Pe lângă activitatea de jurnalist, a fost interpret al Casei Regale și al mai multor guverne de la Londra, calitate în care a cunoscut multe nume importante ale regimului comunist de la București.

Dorian Galbinski, care va împlini în curând 78 de ani, a publicat recent la Humanitas volumul de memorii „Viața trece ca un glonț – memoriile unui reporter BBC”.

Fostul jurnalist BBC a oferit cotidianului Libertatea un interviu în care evocă, printre altele, vizita cuplului Ceaușescu în Marea Britanie.

Ce impresie i-au lăsat Nicolae și Elena Ceaușescu

– Aţi fost interpretul Majestăţii Sale Regina Elisabeta în timpul vizitei lui Nicolae Ceauşescu, în 1978. Care a fost impresia făcută de cuplul Ceauşescu?

Dorian Galbinski: Erau ca nişte ţărani la oraş, exact asta era imaginea. Foarte multă lume s-a supărat atunci că au fost invitaţi la palat, dar asta a cerut el. Totuşi, inadecvarea lor crea multe momente caraghioase.

În volumul meu povestesc cum Elena Ceauşescu i-a spus Majestăţii Sale, în timpul dineului oficial, poezia ”Muma lui Ştefan cel Mare”, de Bolintineanu.

E adevărat, ea a avut cele mai bune intenţii, credea că îi explică patriotismul românesc. Mie mi s-a părut extraordinar de comic, dar Reginei Mame nu. Ea era obişnuită cu idiosincrazii de acest gen. Cred că a văzut cuplul Ceauşescu exact aşa cum era.

– Nicolae Ceauşescu cum era?

Dorian Galbinski: Mic, neînsemnat. Mă gândeam cum poate să inspire omul ăsta aşa o teroare, chiar fără să fie foarte sângeros. Dar teroarea a fost întreţinută de oamenii lui, a fost un efort comun.

Când, înainte de a veni cuplul Ceauşescu, am fost invitat la Ministerul de Externe, a venit un tip pe care nu dădeai doi bani, m-a condus într-o sală, m-a aşezat într-un fotoliu, mi-a adus o sticlă de whisky şi mi-a zis: ”O să petreci aici 3-4 ore, domnule Galbinski. Vrem să citeşti nişte informaţii despre vizită”. Şi a plecat să-mi aducă dosarul. Iar eu, cu obrăznicia ignorantului, mă gândeam: ”Ce poate să mi se mai spună mie despre România?”.

Dar dosarul a fost o revelaţie prin acurateţea informaţiilor. Toată lumea ştia cine e Ceauşescu. Ştiau că nu e un liberal. Dar, atâta timp cât era considerat un ghimpe în coasta ruşilor, l-au periat. Ştiau tot ce se petrece în România. Despre distrugerea bisericilor, a satelor. Absolut totul era acolo.

Ştiţi, în Occident, cei care trebuie să ştie ştiu. Şi, dacă nu fac ceea ce aşteptăm noi să facă, e pentru că au anumite interese.

– Aţi cunoscut mai mulţi demnitari din anturajul lui Ceauşescu. A reușit cineva să vă impresioneze?

Dorian Galbinski: Ştefan Andrei (ministru de externe în regimul Ceauşescu – N.R.). E personalitatea care m-a impresionat cel mai mult. Era foarte politicos, manierat, se vedea că e puţin altfel. M-a dezamăgit pentru că, după căderea comunismului, mi-a cerut bani pentru un interviu la BBC. Se privatizase.

”Nu cred că mai există nicăieri presa liberă cu care eu am fost obişnuit”

Sunteţi cel mai longeviv jurnalist al redacției în limba română a unui post de radio celebru: BBC World Service. Mai urmăriţi presa?

Dorian Galbinski: Din păcate, din ce în ce mai puţin. Nu cred că mai există nicăieri – nu doar în România – presa liberă cu care eu am fost obişnuit.

Când am ajuns în Anglia, erau acolo nişte ziarişti de mare, mare clasă. La ”Times” era Bernard Levin, la ”The Guardian” era James Cameron. Oameni grei. În ultimii ani, a început degringolada, au apărut computerele, totul a devenit din ce în ce mai rapid, aproape instant, ştiri 24 de ore pe zi. Şi atunci se diluează tot, iar atenţia oamenilor se reduce dramatic.

Şi asta am văzut şi la noi, la BBC. Iniţial, comentariile noastre politice erau de 5 minute, apoi s-au redus la 4, 3, 2, chiar şi 1 minut. ”N-are lumea răbdare să asculte atât, poţi spune totul într-un minut”.

Motto-ul BBC-ului, în anii ’20, când a fost înfiinţat, era: ”BBC informează, educă şi amuză” (Inform, Educate, Entertain – N.R.). Primele două au scăzut mult în avantajul celei de-a treia. Nici oamenii din BBC nu mai sunt aşa încântaţi de ce trebuie să facă.

_____________

Dorian Galbinski s-a născut la 29 august 1944, în comuna Regele Ferdinand (Mihail Kogălniceanu, n.r.) din judeţul Constanţa. În 1963, a început să studieze istoria la Iaşi, dar nu a apucat să termine: în februarie 1965 a emigrat cu familia în Israel. În iunie 1967, a participat ca tanchist la Războiul de Şase Zile, ajungând până în Peninsula Sinai. În decembrie 1970 a câştigat concursul pentru un post de redactor la Secţia română a BBC World Service şi a plecat la Londra. Timp de aproape 38 de ani, pseudonimul Dorian Galor i-a însoţit vocea la celebra staţie de radio, închisă definitiv la 1 august 2008. În paralel a lucrat ca interpret și traducător independent pentru guverne britanice succesive, familia regală britanică și diverse companii comerciale internaționale.