„La ora 2 dimineața aud pașii fiicele mele…” Confesiunea emotionanta a unei mame

Era aproape ora două dimineața când, lângă ușa dormitorului meu, am auzit pașii fiicei mele. „Va intra în camera mea” – mi-am spus supărată și obosită. Încerc să nu fac zgomot și abia respir. Mă gândesc că poate va vedea că dorm și se va întoarce la ea în cameră…

— Mămico, mămico! − îi aud vocea răgușită de somn.

— Da, draga mea… Ce s-a întâmplat?

S-a oprit lângă patul meu și în întuneric i-am văzut licărul din ochi.

— Mămico… Eu te iubesc…

— Și te iubesc, draga mea fetiță…

— Dar eu mai tare…

S-a culcat lângă mine și îndată a adormit. Dar cuvintele ei au rămas ca un ecou în noapte. Dacă aș putea să le ating, le-aș lua în brațe și le-aș strânge cu drag la piept. Încă îi aud vocea tremurândă care mi-a șoptit cele mai dulci cuvinte din lume „Te iubesc”… am zâmbit de fericire, și am expirați încet, de teamă să nu înghită noaptea aceste cuvinte. Într-o bună zi, această fetiță va deveni o femeie, iar fiul meu va fi un bărbat în toată firea… Într-o zi, voi avea libertatea de a face baie în singurătate, să beau în liniște o cafea citind o carte. Într-o zi, voi ieși din casă și nu mă voi grăbi să mă întorc, deoarece nimeni nu mă va aștepta. Într-o zi mă voi regăsi…

Dar astăzi mă dedic în totalitate copiilor mei. Sunt foarte obosită și sleită de puteri, dar știu că sunt iubită și că ei au nevoie de mine. Și credeți-mă, acestea sunt cele mai prețioase momente!


APRECIAZA ARTICOLUL !