miercuri, 23 septembrie 2020

Tu știi când sunt Moșii de iarnă 2020?

Știrile zilei

Ioniță de la Clejani, prima reacție după ce Margherita ar fi agresat fizic și verbal două femei

Margherita de la Clejani este din nou în centrul atenției, după ce în urmă cu aproximativ patru luni era...

Cel mai toxic aliment din lume. Romanii il consuma ca pe o delicatesa

Cel mai toxic aliment din lume. Multi fug de el, dar la noi este consumat precum o delicatesa, Romanii...

ULTIMĂ ORĂ: Creștere URIAȘĂ a numărului de cazuri de coronavirus în România. Cifrele au EXPLODAT în ultimele 24 de ore!!

Coronavirus România, bilanț 22 septembrie. Până astăzi, 22 septembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 114.648 de cazuri de...

Numiți în popor și „Moșii cei mari” sau „Pomenirea Morților”, Moșii de iarnă vor fi pe 22 februarie 2020. O altă denumire este și Sambata mortilor. Și pentru ca vrem ca pomana să fie primită, este bine să respectăm vechile tradiţii.

In aceasta zi, in Biserica se pomenesc decedatii care nu au avut parte de slujbe randuite la inmormantare. Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica. Se zice ca sufletele mortilor vin in aceata zi pe pamant, iar credinciosii dau de pomana mancare gatita pentru ca spiritele sa ii ocoleasca.

Ce trebuie făcut

Se aprind lumanari la mormintele rudelor decedate. Este indicat sa aprinzi minim doua, pentru a incalzi sufletele celor morți. Nu este bine sa lucrezi in aceasta zi. Traditia spune ca cine nu respecta regula va tremura ca piftia sau va innebuni.

De Sambata mortilor, obiceiul este sa se dea de pomana sarmale, placinta, vin, colaci, coliva, fructe si lumanari aprinse. Mosii de iarna se mai numesc si Mosii de piftii sau Sambata piftiilor. In aceasta zi se dau de pomana piftii. Batranii spun ca daca n-ai mancat piftiile in aceasta zi, a doua zi trebuie sa le arunci. Altfel vor veni friguri in timpul verii. Tot pomana se numeste si orice fapta de milostenie facuta pentru pomenirea si folosul mortilor, ca de pilda hainele sau lucrurile care se dau saracilor si care sunt binecuvantate de preot printr-o molitva deosebita.

Praznicul Moşilor de Iarnă cinsteşte memoria rudelor şi prietenilor noştri trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti. Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului.

De ce se numește așa

Cuvântul “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei.

Din zilele de Moşi amintim: “Moşii de primăvară” (de Macinici), “Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Cinstirea celor trecuți în neființă

Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.

Colivă, prescurea și o sticlă de vin

În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. Se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoşata Judecată şi A doua venire a Domnului la care ne vom înfăţişa toţi. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toti aceştia, ca să se bucure de fericirea vesnică.

S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt și că, din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. Dar, în mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială respective (Triod și Penticostar):

a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi)

b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăţa Rusaliilor).

Aceste două sâmbete poartă denumirea generică de „moși” (prima – Moşii de iarnă, iar cea de-a doua – Moşii de vară), deoarece în aceste zile îi pomenim pe părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiți întru Domnul. În limba greacă, aceste zile se numesc ψυχοσάββατον (Sâmbăta sufletelor), iar în slavonă, Subbota roditelskaia.

Sâmbata de dinaintea lăsatului sec de carne

Conform istoricului bisericesc Nichifor Calist şi a imnografilor Triodului, ne aducem aminte și îi pomenim pe (stră)moșii noștri în sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne, deoarece ziua imediat următoare este Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Pomenirea adormiților în rugăciunile noastre devine, în acest fel, un tablou al adunării tuturor oamenilor, morţi şi vii, la Judecata de Apoi. În acest sens, părintele Ene Braniște consemnează că stabilirea acestei zile a fost posterioară secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în duminicile din cursul anului bisericesc.

 

loading...
- Advertisement -

Advertoriale promovate

Alte articole pe aceiași temă