O scrisoare sinceră către toți cei care și-au pierdut părinții: „Tuturor ne este frică de asta…”

Știrile zilei

Omul care i-a împușcat pe Nicolae și Elena Ceaușescu a dezvăluit ultima lor dorință: “M-au rugat”

Omul care i-a împușcat pe Nicolae și Elena Ceaușescu a dezvăluit ultima dorință a celor doi dictatori.Colonelul în retragere...

Ministrul Economiei, Virgil Popescu: „Pana in 2022 vom dubla alocatiile, iar pana in 2024 pensiile vor creste cu 46 la suta”

Ministrul Economiei, Virgil Popescu, a anuntat ca taxa unica nu va fi desfiintata, fiind un concept liberal.Totodata, ministrul a...

Infectat cu COVID-19, a fost la Terapie Intensivă:

Mihai Budeanu, de la 3 Sud Est, a depășit situația critică, în urma infectării cu COVID-19.Mihai a fost internat...

Părinții noștri nu mor. Pleacă, da. Încetează să mai fie alături, da. Însă nu mor. La fel cum nu moare iubirea adevărată.

Tuturor ne este frică de acele zile din viața noastră, care vor veni oricum, oricât nu am încerca să nu ne gândim la ele. Ziua, în care va pleca mama. Ziua, în care va pleca tata.

Dacă citești aceste rânduri acum, atunci știi ce vreau să spun. Indiferent dacă ți-ai pierdut tatăl sau mama cu mulți ani în urmă sau s-a întâmplat recent, viața ta s-a împărțit pentru totdeauna în două perioade: „înainte” și „după”.

Pierderea părinților este una dintre cele mai dificile încercări din viață. Chiar dacă te-ai certat cu ei, chiar dacă ai fugit vreodată de acasă, nu îți este deloc mai ușor. Te doare la fel ca și pe cei care au avut relații foarte apropiate cu părinții lor, au petrecut mult timp împreună și i-au sunat în fiecare zi.

Până la urmă, îi pierdem pe cei care au fost cu noi încă din primele zile de viață, pe cea în corpul căreia am crescut dintr-un punct minuscul într-un copil frumos. Să accepți asta și să te resemnezi poate fi destul de greu.

Ei nu au fost sfinți, de fapt, ca și tine și ca și toți ceilalți oameni de pe Pământ. Dar ei au încercat cum au putut să îți facă existența confortabilă în această lume, să te învețe să supraviețuiești în ea, să lupți și să devii un om demn. Dacă au procedat întotdeauna corect sau nu – aceasta este o altă întrebare. Un lucru poate fi spus cu siguranță: ei erau gata să-și dea viața pentru tine. Fără să se mai gândească o secundă. Fără a regreta nimic și cu zâmbetul pe față.

Este foarte dezamăgitor faptul că viața noastră este aranjată astfel și suntem nevoiți să ne luăm rămas bun de la oamenii cei mai dragi. Dar nimeni nu poate evita această realitate. Și această durere trebuie simțită până la capăt. Mai mult, chiar și atunci când îți va fi mai ușor, ea va reveni din când în când. Cu o melodie pe care o vei auzi întâmplător, cu ochelarii tatălui găsiți în dulap, cu ceașca preferată a mamei…

Mama sau tatăl tău nu ar dori să verși lacrimi și să nu te mai bucuri de viață după plecarea lor. O persoană care a însemnat atât de mult pentru tine ar dorit cu totul altceva: să continui să trăiești, descoperind în fiecare zi ceva nou și frumos. La urma urmei, acesta a fost scopul vieții lor pe Pământ – să își vadă copilul fericit. Prin urmare, nu ar trebui să procedezi altfel.

Bucură-te în fiecare moment al vieții și de fiecare răsărit de soare. Nu uita că și acum, când mama sau tatăl tău nu mai este în viață, ei oricum îți sunt alături. Oricum nu s-ar numi asta: lumi paralele, amintiri frumoase, esența este aceeași – părinții tăi rămân mereu alături de tine. Nu îi poți vedea, nu îi poți auzi, dar le simți întotdeauna prezența. Undeva în sufletul tău, în amintirile tale, ei vor trăi mereu.

loading...
- Advertisement -

Advertoriale promovate

Alte articole pe aceiași temă