Papa Francisc: Atât de mult machiaj, atât de multe intervenții chirurgicale…Nu vă mascați ridurile, inima contează!

În discursul său de la audiența generală din 8 iunie, de la Vatican, Papa Francisc a vorbit despre o temă extrem de prezentă în societatea modernă: mitul tinereții veșnice.

”Se face totul pentru a avea mereu această tinerețe – atât de mult machiaj, atât de multe intervenții chirurgicale pentru a părea tânăr. Îmi vin în minte cuvintele unei actrițe italiene înțelepte, Magnani”, a spus Suveranul Pontif, citând apoi cuvintele acesteia.

Se spune că Magnani, care a murit în 1973, la vârsta de 65 de ani, i-ar fi spus odată persoanei ce se ocupa de machiajul ei: ”Te rog să nu îmi retușezi ridurile. Mi-a luat atât de mult timp să le dobândesc”.

”Iată ce sunt ridurile: un semn al experienței, un semn al vieții, un semn al maturității, un semn că ai făcut o călătorie.

Nu le mascați pentru a deveni tineri, pentru ca fața voastră să pară tânără. Ceea ce contează este întreaga personalitate; contează inima, iar inima rămâne cu tinerețea unui vin bun – cu cât îmbătrânește mai mult, cu atât este mai bună”, a continuat Papa.

”Epoca și cultura noastră, care demonstrează o tendință îngrijorătoare de a considera nașterea unui copil ca fiind o simplă chestiune de producție și reproducere biologică a ființei umane, cultivă mitul tinereții veșnice ca obsesie disperată privind un trup incoruptibil.

De ce bătrânețea nu este apreciată în multiple feluri? Pentru că ea poartă dovada incontestabilă a sfârșitului acestui mit, care ne face să ne dorim să ne întoarcem în pântecele mamei noastre pentru a ne întoarce mereu cu un corp tânăr”.

Papa a spus că, atunci când bătrânețea este privită din perspectiva corectă, ea are ”o frumusețe unică”.

”Bătrânețea este condiția acordată multora dintre noi, în care miracolul acestei nașteri de sus poate fi asimilat în mod intim și poate deveni credibil pentru comunitatea umană”, a reflectat el.

”Ea nu comunică o nostalgie a unei nașteri în timp, ci a unei iubiri pentru destinația noastră finală. Din această perspectivă, bătrânețea are o frumusețe unică – suntem în călătorie spre Cel Veșnic”.

Și a adăugat: ”Nimeni nu poate reintra în pântecele mamei sale, nici măcar folosind substitutul tehnologic și consumerist. Aceasta nu este înțelepciune; aceasta nu este o călătorie care a fost îndeplinită; este artificială.

Ar fi trist, dacă ar fi posibil. Persoana în vârstă merge înainte; persoana în vârstă călătorește spre destinația finală, spre cerul lui Dumnezeu; persoana în vârstă călătorește cu înțelepciunea experienței trăite”.

”Bătrânețea este, așadar, un moment special de disociere a viitorului de iluzia tehnocrată a unei supraviețuiri biologice și robotice, mai ales pentru că ne deschide spre tandrețea sânului creator și generator al lui Dumnezeu.”

În încheierea discursului său, Papa Francisc a spus că ”cultura rebutului” din vremurile moderne caută în mod eronat să „arunce la gunoi persoanele în vârstă”.

”Vârstnicii sunt mesagerii viitorului, vârstnicii sunt mesagerii tandreței, vârstnicii sunt mesagerii înțelepciunii experienței trăite. Haideți să mergem înainte și să privim la bătrâni”, a îndemnat el.