Părintele Constantin Necula: „Eu cu Părintele Francisc refuzăm să îl mai răstignim pe Hristos”. Cei doi preoți au scris o carte împreună

Cei mai iubiți duhovnici din România, părintele catolic Francisc Doboș, de la biserica Sacre Coueur din București, și preotul Constantin Necula de la Sibiu. au vorbit despre cartea pe care au scris-o împreună: „Împăcarea cu ține însuți”.

Cei doi prelați au vorbit, în cadrul unei emisiuni la Antena 3, despre rodul colaborării lor și despre mesajul pe care această carte îl transmite lumii .

„Noi suntem gurile mari din jurul oamenilor valoroși din Biserica și noi ne știm bine locul amândoi. De dată asta am încercat să facem oamenilor un dar, o scrisoare de dragoste. Am simțit nevoia și m-aș bucură, cumva, să o traducem în ucraineană, să le spunem oamenilor ălora că suntem alături de ei.

Ba să o traducem și rușilor care mai știu citi, că e nevoie de frățietatea asta și că ura nu ne face bine.

Ura ne îndepărtează exact de frumusețea Învierii, ne fixează în dup—amiaza Floriilor, după minunatul ”Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”, ecoul este: ”Răstignește-l, Răstingește-L…”. 

Eu, cu părintele Francisc, prin asta spunem: Refuzăm să îl mai răstignim pe Hristos. Atât.”, spune Constantin Necula.

„Oamenii fac răul. Eu fac răul și îl produc atunci când nu am încredere în fratele meu, când hrănesc un mecanism de invidie, gelozie. De la lucrurile mărunte care se întâmplă în aceeași casă, aceeași familie, aceeași țară, între partide politice. Acestea se pot întâmplă între popoare. Și iată, situații de conflict, de egoism, care duc la războaie. Oamenii pun mâna pe arme.

De foarte multe ori, armă însemna și cuvântul. Un cuvânt care poate răstălmăci, poate ucide. Pentru că adevărul nu este suficient. Adevărul singur, să îi spun unui om răul pe care l-a făcut, îl poate ucide, să îi spun adevărul crud. Adevărul fără iubire, îngăduință și iertare, pentru că e împăcare, adevărul doar gol ,poate să îl ucidă pe fratele meu. Și nu acest lucru îl dorim.

Scriind această carte împreună cu părintele Constantin, eu îmi doresc să fiu un catolic mai bun, mai asumat. Iar părintele Constantin să fie un ortodox mai bun, mai asumat. Pentru că Hristos nu ne pune împotrivă, ci ne ajută pe fiecare, cu cât cuvântul lui ne apropie mai mult, cu atât fiecare dintre noi strălucește mai bine. Nu suntem în concurență, suntem chemați să dăm mărturie despre El.”, a spus preotul Francisc Doboș.

„Subscriu. Eu le-am spus oamenilor că partea cea mai bună din carte este cea scrisă de Francisc. Acum mă cred.”, glumește părintele Constantin Necula.

„Unindu-ne cristelnitele de vocație, reușim să transmitem țării ideea că avem nevoie unii de ceilalți. Că nu ne mai putem juca cu dezbinarea”, a mai spus acesta.

„Hristos ajunge să fie prezent în toate temele, chiar fierbinți, cu care ajungem, la nivel social, să ne luăm la trântă și, tocmai de aceea, dorim să îl punem prin cuvintele noastre, pe Hristos, acolo unde îi este locul. În umanitatea noastră.

Nu putem să îl dăm la o parte pe Dumnezeu din problemele societății noastre”, este de părere preotul Francisc Doboș. „Încercăm, prin această carte, să vorbim oamenilor pe limba lor. Să nu mai vorbim o păsărească sau sacristie, sau o limba de lemn”, a mai explicat Frnacisc Doboș

„Pe mine și pe Francisc ne ajută foarte mult că noi ne-am pierdut tații, amândoi. La perioade mari de timp, dar ne-a rănit suficient de mult plecarea lor și am rămas cu mamele. Noi am încercat, în situația asta, să nu ne facem de rușine mamele.

Avem, înainte de Biserica noastră, dar avem înaintea noastră și pe mamele noastre. Dincolo de instituțiile cărora le slujim, suntem oamenii unor familii, prietenii unor prieteni, și dușmanii unor dușmani, trebuie să o spunem și pe asta. Suntem oameni ai marii familii creștine care este România”, a dorit să sublinieze părintele Constantin Necula.