Ucraineancă, mama a 12 copii, 6 înfiați, a murit cu arma-n mână. ”Ne-a scris că ne iubește foarte mult!”

Olga Semidianova, o ucraineancă de 48 de ani a murit în lupta împotriva invaziei rusești pe 3 martie, undeva la granița regiunilor Donețk și Zaporojie.

Fiicele Olgăi au povestit pentru Ukrainean News Fakti despre viața ei și despre modul în care cursul ei firesc a fost modificat de conflictul din Ucraina.

”Mama noastră este din Zaporozhye, singurul copil al părinților ei. La 19 ani, s-a căsătorit, a născut cinci copii, trei fete și doi băieți, iar întreaga familie s-a mutat apoi într-o casă mare de lângă Marganeț.

Sora noastră mai mică s-a născut acolo în 2008. În timp ce era încă însărcinată cu ea, mama și tatăl meu au decis că ar dori să crească mai mulți copii adoptați. Nici măcar nu știm de ce au vrut asta, poate credința și dorința de a schimba această lume în bine.

La consiliul de familie am susținut inițiativa părinților, iar aceștia au luat șase băieți de la orfelinat. Toți erau copii destul de dificili. Cel mai mare avea 11 ani, fiecare cu o traumă psihologică din trecut. Am primit statutul de orfelinat de tip familial. Mama s-a dedicat familiei, a trăit doar pentru ea”, povestește fiica Olgăi, Anna Semidianova.

În 2015, soțul Olgăi s-a oferit voluntar pentru batalionul din sectorul ucrainean al luptei din Donbass și, în curând, și-a chemat soția să i se alăture.

”A fost în poligon, a intrat în armată, a tras cu arma și a decis să rămână. Am urmat-o, acolo l-am întâlnit pe soțul meu, și el soldat.”, adaugă o altă fiică a Olgăi, Iulia Volkova.

”În momentul în care, la 1 martie 2016, Forțele Armate ale Ucrainei au semnat oficial un contract cu batalionul Aidar, eu și mama am decis să ne alăturăm. E adevărat, nu luptam, eu eram bucătar, iar mama era croitoreasă.

Totuși, asta era doar pe hârtie, deoarece ea a fost în prim-plan și a salvat răniții ca medic de luptă, în a treia companie de asalt. Abia doi ani mai târziu, în batalion au ajuns specialiști, iar în acest fel mama a primit cunoștințele medicale necesare pentru a ocupa oficial această funcție”, mai spune Iulia Volkova.

Olga Semidianova a fost de mai multe ori decorată, ultima oară cu Ordinul ”Onoare și Glorie”.

”Știi, mama practic nu a părăsit punctele fierbinți, pentru că a vrut mai ales să ajute oamenii, războiul i-a luat pe mulți dintre prietenii ei.

În 2019, de ziua ei, invadatorii au tras în pozițiile lor. Din fericire, toți au fost salvați de faptul că, împreună cu camarazii, au reușit să se ascundă într-o altă baracă. Dar din cauza incendiului, toate documentele și lucrurile ei au ars.

Îmi amintesc cum m-a sunat mama și mi-a cerut să nu fiu supărată, pentru că printre aceste lucruri era și laptopul meu. Dar am liniştit-o, pentru că vieţile oamenilor sunt mai preţioase decât unele lucruri. De fiecare dată când mama pleca cu mașina și își lua rămas bun, ea repeta: ”Dacă nu suntem acolo, vor veni la noi în casă”.

Fiicele cred că Olga și-a prevestit moartea. Cu câteva ore înainte, prin intermediul unor prieteni, a trimis un rucsac cu lucruri  și le-a scris copiilor că îi iubește foarte mult și că merge într-un punct fierbinte… Nu a mai luat legătura cu ei apoi.

Iulia a dat detalii despre cum a murit mama ei:

”În timpul bătăliei, armata noastră s-a retras, iar comandantul batalionului a ordonat ca toate femeile din prima linie să fie trimise puțin mai departe, dar mama mea a refuzat”.

”Din păcate, forțele inamicului erau superioare ca număr. Mama purta o vestă antiglonț, o cască.

A fost ucisă cu arme de calibru mic. Nu a murit imediat, ci din cauza pierderii de sânge, după ce a avut o rană gravă în zona stomacului.

Din cauza luptelor grele, încă nu o putem îngropa. Totuși, facem totul pentru a reuși asta cât mai curând posibil, deși biroul de înregistrare și înrolare militară nu ne ajută încă. Ne rugăm constant pentru ea și îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a trimis-o”.

”A devenit un exemplu de patriotism și dragoste pentru pământul ei! Datorită ei a mers și fratele nostru mai mare pe front, iar acum se află în apărarea teritorială.

Cealaltă soră a mea s-a oferit și ea voluntară să apere Ucraina. Fratele mai mic servește din 2019 ca soldat profesionist și apără Harkov. O altă soră e în poliția din Zaporojie. Și sora cea mai mică locuiește cu mine, acum voi fi responsabilă pentru ea.

Tata servește în apărarea teritorială, știu că îi este foarte greu, dar, cum este licențiat în psihologie și încearcă să ne mențină în formă și să ne păstrăm calmul. S

ingura consolare este că mama a cunoscut-o pe prima ei nepoată, Sofika, care urmează să împlinească șase luni. Și, de la o zi la alta, fiul cel mare va avea și el o fiică, pe care bunica nu o va lua niciodată în brațe.

Mama noastră merită să fie amintită, să se scrie cântece despre ea. Pentru multele lucruri pe care le-a făcut, pentru lacrimile pe care le-a vărsat, pentru zâmbetele pe care le-a oferit.”, a mai spus Iulia.