Primul caz confirmat de variola maimuţei în România. Un bărbat de 26 de ani din Capitală, internat în spital

Ministerul Sănătăţii anunţă, luni, primul caz diagnosticat la noi în ţară, la un bărbat de 26 de ani din Capitală care a fost internat la spital şi se află în stare bună. Partenerul pacientului a călătorit în Europa, în ţări în care au fost înregistrate numeroase cazuri.

”Primul caz de variola maimuţei diagnosticat în România.Este vorba despre un bărbat în vârstă de 26 de ani din Bucureşti. Acesta a fost diagnosticat în cursul zilei de astăzi în urma investigaţiilor de laborator”, a informat, luni, ministrul Sănătăţii.

Conform sursei citate, boala a debutat în urmă cu patru zile, iar pacientul s-a prezentat la spital în cursul nopţii precedente.

”Starea bărbatului este bună. Pacientul primeşte tratament simptomatic şi se află în izolare”, menţionează ministerul Sănătăţii.

Conform anamnezei, rezultă că partenerul persoanei infectate a călătorit în ultima perioadă în mai multe ţări din Europa unde există numeroase cazuri de infecţie cu variola maimuţei.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertiza săptămâna trecută că ”deşi riscul actual pentru sănătatea umană şi pentru publicul larg rămâne scăzut, riscul pentru sănătatea publică ar putea să crească”. OMS anunţa circa 780 de cazuri de variola maimuţei, confirmate în laboratoare medicale din 27 de ţări non-endemice.

Ce este variola maimuţei?

Variola maimuţei este o infecţie virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părţile împădurite din Africa Centrală şi de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.

Este cauzată de virusul variolei maimuţei, care aparţine familiei ortopoxvirusului.

Există două tipuri de virus al variolei maimuţei, cel din Africa de Vest şi cel din bazinul Congo (Africa Centrală). Deşi tipul vest-african al virusului variolei maimuţei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată. În medie, 1% dintre cei infectaţi cu tipul vest-african şi până la 10% dintre cei infectaţi cu virusul din bazinul Congo au decedat.

Simptome

Simptomele sunt adesea uşoare, deşi leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupţii cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale şi anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi al ochilor.

Cum se răspândeşte?

Variola maimuţei nu se răspândeşte în mod normal cu uşurinţă între persoane şi necesită un contact apropiat. Virusul intră în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură şi prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuţei sau contact prelungit cu obiecte contaminate, cu toate că variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecţie cu transmitere sexuală.

Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populaţiile care trăiesc în zonele rurale şi care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat. În ultimii ani au apărut cazuri din ce în ce mai multe în zonele urbane din ţările endemice.

Variola maimuţei poate fi transmisă prin contact direct şi prin expunerea la picături mari eliminate prin expiraţie. Perioada de incubaţie a bolii este de obicei de la 6 la 13 zile. Simptomele dispar spontan în 14 până la 21 de zile.

Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimuţei?

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimuţei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimuţei prezintă un risc mai mare de infecţie din cauza contactului apropiat. Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere ar trebui să ia măsuri pentru a preveni infecţia.

Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

Trebuie subliniată importanţa igienei mâinilor folosind apă şi săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimuţei să fie izolată şi ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecţie personală adecvate.

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea bolii, iar vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă protecţie, trebuie menţionat că aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă.

Populaţiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecţia oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.