România marchează, pe 22 iunie 2025, 62 de ani de la trecerea în neființă a Mariei Tănase, una dintre cele mai emblematice figuri ale culturii naționale. Considerată vocea profundă a folclorului românesc, Maria Tănase a transformat cântecul popular într-un veritabil act de artă și a devenit un simbol al identității naționale, atât pe scenele interne, cât și pe cele internaționale.
De la mahalalele Bucureștiului la scenele lumii
Născută la 25 septembrie 1913 în mahalaua Cărămidarilor din București, Maria Tănase a crescut într-un mediu modest, dar încărcat de tradiții, povești și cântece străvechi. „Crescută cu doina în suflet”, așa cum însăși artista spunea, vocea sa inconfundabilă a depășit rapid granițele capitalei, ajungând să răsune în sufletele românilor din întreaga țară.
Maria Tănase a purtat cântecul românesc pe scene prestigioase din Paris, New York, Istanbul sau Cairo, unde a impresionat și emoționat publicul. Nu a fost doar o interpretă, ci o creatoare de emoție, reușind să ridice folclorul, adeseori tratat cu condescendență, la rang de patrimoniu spiritual.
„A fost mai mult decât o artistă. A fost sufletul muzicii românești”, a declarat sculptorul Constantin Brâncuși, care o considera „esența vie a acestui neam”.
Artista a trăit într-o perioadă marcată de război, regimuri represive și cenzură, însă a rămas fidelă autenticității sale. A refuzat compromisurile artistice și a cântat doar ceea ce simțea. În 1962, i s-a diagnosticat un cancer pulmonar în stadiu avansat, dar a continuat să urce pe scenă până aproape de ultima suflare, în semn de legământ cu publicul său.
Maria Tănase s-a stins din viață pe 22 iunie 1963, la ora 14:10, la Spitalul Fundeni, la doar 49 de ani. Ultima sa dorință a fost simplă, dar simbolică: „Fără bocete. Să cânte o fanfară”. Bucureștiul a păstrat atunci o tăcere profundă, iar mii de oameni au participat la înmormântarea sa, care a avut loc la Cimitirul Bellu, cu onoruri.
O moștenire culturală de neuitat
Repertoriul Mariei Tănase reprezintă o adevărată comoară națională. Cântece precum „Ciuleandra”, „Cine iubește și lasă”, „Mărie și Mărioară”, „Pe lângă plopii fără soț” sau „Lume, lume” sunt nu doar melodii, ci povești colective ce reflectă experiențele și trăirile poporului român, transmise cu pasiune prin vocea artistei.
„A fost o voce care nu doar că se auzea, ci care vibra prin tine. Maria cânta cu tot sufletul, cu tot trupul. Era o trăire vie pe scenă”, rememora regretatul etnomuzicolog Harry Brauner, prieten apropiat al artistei.
La 62 de ani de la dispariția sa, Maria Tănase rămâne un simbol viu în conștiința românilor. Cântecele ei continuă să fie difuzate, reinterpretate și studiate, iar generațiile noi o consideră un model de autenticitate și curaj artistic. Ea este amintită nu doar pentru vocea sa inconfundabilă, ci și pentru verticalitatea și dragostea necondiționată față de rădăcinile neamului, reprezentând un monument de demnitate artistică și sufletească. Într-o lume în care uitarea este adesea rapidă, Maria Tănase rămâne o certitudine – vocea unei națiuni.
