
Găriile din mediul rural care nu au racordare la apă curentă și canalizare pot crește doar un număr limitat de animale, o măsură care stârnește nemulțumiri în rândul sătenilor, dar este considerată esențială de medicii veterinari pentru menținerea condițiilor sanitare și de igienă.
Conform normelor de igienă și sănătate publică, o gospodărie fără acces la apă curentă și canalizare poate deține maximum șase animale mari – ovine, caprine, porcine, bovine sau cabaline – și cel mult 50 de păsări. Această restricție are scopul de a preveni problemele sanitare și de mediu legate de creșterea animalelor în condiții improprii.
Mulți locuitori din zonele rurale consideră însă că limitarea impusă de stat nu este justificată, mai ales în localități unde infrastructura de apă și canalizare lipsește cu desăvârșire. „La țară nu ai cum să nu crești. N-ai cum, așa am crescut, am moștenit”, spun sătenii când li se cere să renunțe la animalele din curte.
În satul Jidoștița din Mehedinți, de exemplu, nu există un sistem centralizat de apă și canalizare, iar localnicii s-au adaptat, crescând doar animalele necesare pentru consumul propriu. Situația este similară în comuna Blândești, situată la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Botoșani, unde lipsa apei este o problemă zilnică. Mulți săteni au fost nevoiți să renunțe la creșterea animalelor sau depun eforturi considerabile pentru întreținerea celor pe care încă le au.
Medicii veterinari subliniază că, indiferent de condițiile existente, proprietarii de animale trebuie să asigure accesul acestora la o cantitate suficientă de apă. Acest aspect este verificat periodic prin controale care urmăresc respectarea normelor de igienă și bunăstare a animalelor.
Ordinul nr. 119/2014, publicat în Monitorul Oficial în februarie 2014, stabilește cadrul legal privind igiena și sănătatea publică pentru mediul de viață al populației, inclusiv normele aplicabile în creșterea animalelor în gospodării.
Astfel, în gospodăriile fără racordare la utilități, creșterea a până la 50 de păsări este permisă numai dacă adăposturile sunt amplasate la cel puțin 10 metri distanță față de locuința vecinului și respectă măsurile minime de biosecuritate. Aceleași reguli se aplică și pentru gospodăriile racordate la utilități.
Distanțele minime de protecție sanitară între spațiile pentru creșterea animalelor și locuințele din apropiere, în cazul fermelor mai mari, sunt stabilite astfel:
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]