Duminică, 14 septembrie 2025, credincioșii ortodocși marchează Înălțarea Sfintei Cruci, a doua sărbătoare cu cruce roșie din noul an bisericesc. Această zi importantă este încărcată de semnificații istorice și spirituale, dar și de tradiții care se păstrează mai ales în mediul rural.
Înălțarea Sfintei Cruci comemorează două momente esențiale: aflarea Sfintei Cruci și ridicarea ei în fața poporului la 14 septembrie 335, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, precum și aducerea Crucii de la perși în anul 629, sub domnia împăratului bizantin Heraclius. Crucea a fost așezată în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, devenind simbolul credinței creștine.
Povestea Înălțării Sfintei Cruci este legată și de împăratul Constantin cel Mare și mama sa, Elena. Înaintea bătăliei cu Maxențiu, Constantin a avut o viziune în care pe cer apărea o cruce formată din stele, însoțită de inscripția „Prin acest semn vei învinge”. Împăratul a însemnat cu cruci uniformele soldaților, iar victoria obținută a fost atribuită acestui semn divin.
Ulterior, Elena a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, care a fost descoperită lângă Golgota, împreună cu alte două cruci, pe care fuseseră răstigniți cei doi tâlhari. Pentru a identifica crucea pe care fusese răstignit Iisus, patriarhul Macarie a adus fiecare cruce lângă o fată decedată. Când Sfânta Cruce a fost apropiată, tânăra a înviat. Evenimentul a atras mulțimi la biserica unde a fost expusă crucea, iar în 335, Macarie a înălțat-o pentru ca toți să o vadă. De atunci, la 14 septembrie se celebrează această sărbătoare.
În zona rurală, Ziua Crucii este cunoscută sub numele de Ziua Șarpelui și Cârstovul Viilor, cele două denumiri reflectând obiceiurile și credințele populare legate de această zi. Ea marchează sfârșitul verii și începutul toamnei, fiind în special importantă în regiunile deluroase și sudice, unde începe culesul viilor.
Se crede că, odată cu această zi, șerpii și alte reptile se retrag în adăposturi subterane pentru a hiberna până primăvara. În tradiția populară, șerpii se adună înainte să se ascundă, încolăcindu-se într-o mărgea numită piatră nestemată, considerată tămăduitoare pentru toate bolile.
Plantele de leac trebuie culese până la Ziua Crucii, fiind aduse la biserică pentru a fi binecuvântate și apoi păstrate acasă la icoane. Acestea sunt folosite pentru prepararea de ceaiuri medicinale, iar busuiocul sfințit servește la sfințirea apei pentru animale și păsări. Totodată, se recomandă post negru în această zi, iar consumul de usturoi, nuci, prune și pește este evitat.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]