Mărțișorul marchează începutul primăverii în tradiția românească, fiind un simbol arhaic al renașterii naturii și al protecției. Deși astronomic primăvara debutează în jurul datei de 20 martie, românii celebrează acest moment pe 1 martie, zi în care bărbații dăruiesc femeilor obiecte de podoabă prinse de un șnur alb-roșu. Conform datelor publicate de Libertatea, termenul provine din forma arhaică „marț”, iar obiectul este menit să aducă noroc și sănătate purtătorului.
Simbolistica culorilor este una profundă: roșul reprezintă vitalitatea, energia vieții și focul, în timp ce albul simbolizează puritatea, lumina și zăpada care se topește. Această combinație reflectă echilibrul dintre forțe opuse, cum ar fi iarna și vara sau moartea și renașterea. Valoarea acestei tradiții este recunoscută internațional, fiind inclusă în lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, se menționează pe site-ul oficial CNR-Unesco.ro.
În ceea ce privește modul de purtare, tradiția populară recomandă ca mărțișorul să fie prins pe partea stângă, în dreptul inimii, pentru a atrage energii pozitive. Totuși, mulți aleg să poarte șnurul la încheietura mâinii stângi. Se consideră că momentul ideal pentru punerea mărțișorului este dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui. Poetul George Coșbuc explica importanța acestui obicei, notând că purtarea lui are rolul de a atrage bunăvoința soarelui: „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Prin asta te faci prieten cu soarele, ca să-ți dea frumusețe, veselie, sănătate, cinste, iubire și puritate sufletească.”
Rădăcinile acestui obicei sunt extrem de vechi. Săpăturile arheologice de la Schela Cladovei au dezvăluit pietricele vopsite în alb și roșu care datează de aproximativ 8.000 de ani. Prima atestare documentară a mărțișorului în spațiul românesc este atribuită lui Iordache Golescu, în anul 1830. În trecut, conform Wikipedia, copiii purtau monede de aur sau argint legate cu fir alb-roșu, pe care ulterior le foloseau pentru a cumpăra vin roșu și caș, sperând să aibă „fața albă precum cașul și rumenă precum vinul”.
Durata purtării mărțișorului variază în funcție de regiune. În majoritatea zonelor, acesta se poartă toată luna martie, fiind apoi legat de ramura unui pom fructifer. În Muntenia, se păstrează doar în timpul zilelor Babelor (1-9 martie), în timp ce în Dobrogea este purtat până la revenirea păsărilor călătoare, când este aruncat spre cer. O particularitate interesantă apare în Moldova și Bucovina, unde tradiția este inversată: fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților.
Dincolo de legendele românești despre Baba Dochia, mărțișorul se regăsește și la vecinii bulgari sub numele de Martenitsa. Există ipoteze istorice care leagă obiceiul de rădăcinile daco-tracice sau de sărbătoarea romană Matronalia, care marca începutul anului nou pe 1 martie, dată dedicată zeului Marte.
Foto: Profimedia
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]