Păgubirea suferită de Biserică prin pierderea unor mari repere spirituale este comemorată în fiecare an pe data de 12 martie. Conform calendarului ortodox pentru anul 2026, această zi este marcată de pomenirea Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul, a Sfântului Ierarh Grigorie Dialogul și a Sfântului Simeon Noul Teolog. Potrivit informațiilor publicate de România TV, prima lună a primăverii abundă în evenimente liturgice menite să ofere credincioșilor prilejuri de introspecție și rugăciune.
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul a văzut lumina zilei în Constantinopol, provenind dintr-o familie cu legături imperiale, tatăl său fiind rudă cu împărații Leon Isaurul și Constantin Copronimul. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost protejat de împărat, care i-a și aranjat o logodnă la doar 12 ani. Totuși, în ziua nunții, Teofan și-a convins soția să trăiască în curăție. „Acea sfântă mireasă, ca un pământ bun primind sămânța cea bună, a primit cuvintele cele folositoare ale mirelui, care au intrat adânc și s-au înrădăcinat în inima sa. Apoi, cu fața veselă și cu sufletul bucuros, a răspuns către fericitul Teofan: ‘Și eu știu, iubitul meu stăpân, cuvintele Mântuitorului nostru, Care zice în Evanghelie: Dacă cineva nu-și va lăsa pe tatăl său, pe maică, pe femeie, pe fii, pe frați și pe surori, apoi casele și satele; și cel ce nu-și ia crucea sa și nu vine în urma Mea, nu este vrednic de Mine””, notează Viețile Sfinților. Ulterior, ambii s-au retras în mănăstiri diferite. Teofan a servit ca egumen în Sigriania și a participat la Sinodul al VII-lea Ecumenic, stingându-se în exil, în insula Samotracia.
Sfântul Grigorie Dialogul, un alt stâlp al credinței prăznuit în această zi, provenea dintr-o familie de senatori romani recunoscută pentru evlavie. Acesta și-a dedicat averea construirii a șapte mănăstiri, șase în Sicilia și una în propria casă din Roma. Viețile Sfinților menționează că: „În Sicilia a zidit șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință, iar a șaptea, în Roma, înăuntrul cetății, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-și în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinților Mucenici Petru și Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești țesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahicești și s-a povățuit de iscusiții stareți Maximian și Ilarion”. El a condus Biserica Romei timp de 13 ani, până la trecerea sa la cele veșnice.
Cel de-al treilea sfânt omagiat, Simeon Noul Teolog, s-a născut la mijlocul secolului al X-lea și a parcurs un drum spiritual intens, de la funcționar la curtea imperială până la scaunul de egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas. Scrierile sale teologice, integrate parțial în Filocalie, i-au adus recunoașterea sub numele de „Noul Teolog”, fiind cunoscut și pentru darul facerii de minuni.
Dincolo de aspectele religioase, ziua de joi poartă în tradiția populară românească o simbolistică aparte. Se consideră că este un moment favorabil pentru îngrijirea personală, în special pentru tunsul și spălatul părului, obiceiuri despre care se spune că asigură sănătatea podoabei capilare. De asemenea, în cultura arhaică, joia era văzută ca o zi a bunei dispoziții și a socializării, fiind integrată în ritmul vieții comunitare ca un timp al odihnei și al manifestărilor afective.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]