Tot mai mulți cetățeni români decid să transfere proprietatea locuinței către copii încă din timpul vieții, principalele motive fiind evitarea unor viitoare dispute succesorale sau dorința de a-și asigura sprijinul la bătrânețe. Totuși, experții în drept avertizează că o astfel de hotărâre necesită o analiză riguroasă, deoarece lipsa unor clauze de protecție adecvate poate genera riscuri majore pentru părinți.
Conform informațiilor publicate de Noutati.info, avocații și notarii indică mai multe mecanisme legale prin care o casă sau un apartament pot fi trecute pe numele copilului, permițând în același timp părinților să locuiască în imobil până la deces.
O soluție juridică utilizată frecvent este contractul de vânzare cu rezervarea dreptului de abitație. Prin acest document, nuda proprietate este transferată copilului, însă părintele păstrează dreptul legal de a utiliza locuința pe tot parcursul vieții.
Avocata Andreea Mădălina Saveli a precizat că acest drept de abitație îi permite părintelui să folosească imobilul și să locuiască acolo alături de membrii apropiați ai familiei sale.
Specialiștii subliniază însă că, odată cu semnarea actului, părintele încetează să mai fie proprietar. În această situație, copilul are posibilitatea legală de a vinde ulterior locuința. Deși noul cumpărător este obligat să respecte dreptul de abitație al părintelui, în practică pot apărea tensiuni sau dificultăți legate de conviețuire și utilizarea spațiului.
O altă metodă la care apelează părinții este contractul de vânzare cu clauză de întreținere. În acest scenariu, copilul preia proprietatea, dar își asumă obligația legală de a-l îngriji pe părinte până la sfârșitul vieții acestuia.
Această formă de sprijin poate include asistență financiară, îngrijire zilnică, plata facturilor, cumpărături sau servicii medicale. Este esențial ca toate aceste responsabilități să fie stipulate clar în contractul autentificat la notar. În cazul în care copilul nu își respectă îndatoririle, părintele poate solicita în instanță rezilierea contractului.
Totuși, avocații menționează că procesul de a demonstra în fața unui judecător că întreținerea nu a fost prestată corespunzător poate fi unul anevoios.
„Inainte de semnarea unui astfel de act, este important ca situatia concreta sa fie analizata atent mai ales din punct de vedere al riscurilor”, a explicat avocata Andreea Mădălina Saveli.
Expertul avertizează că, dacă părintele optează doar pentru dreptul de locuire, copilul poate înstrăina proprietatea. De asemenea, în cazul contractelor de întreținere, există riscul ca obligațiile să fie îndeplinite doar parțial sau necorespunzător.
Donația este considerată de specialiști drept varianta care oferă cel mai scăzut nivel de protecție pentru părinți. Deși este o procedură rapidă și simplă din punct de vedere juridic, în absența unor clauze specifice, părintele pierde orice control asupra imobilului imediat după transfer.
Lipsa măsurilor de siguranță în contractele de donație duce adesea la conflicte familiale grave. Un alt risc apare dacă locuința este donată unui copil care este căsătorit. Fără clauze precise, imobilul ar putea fi considerat bun comun și ar putea face obiectul unui partaj în eventualitatea unui divorț, afectând dreptul părintelui de a mai locui în acea casă.
Procedura de transfer a unei locuințe implică cheltuieli care variază în funcție de valoarea imobilului și de complexitatea juridică a acestuia. Principalele costuri sunt:
Pentru un imobil evaluat la 150.000 de lei, costurile totale sunt estimate între 3.800 și 4.000 de lei. Această sumă include un onorariu notarial de aproximativ 1.700 de lei (plus TVA), taxa de intabulare de circa 225 de lei și un impozit de aproximativ 1.500 de lei (dacă proprietatea este deținută de mai mult de trei ani).
În cazul unei locuințe cu o valoare de 350.000 de lei, cheltuielile totale pot oscila între 9.000 și 16.000 de lei, în funcție de valorile stabilite în grila notarială.
Este important de reținut că legislația nu prevede reduceri de taxe pentru tranzacțiile între rude, acestea fiind similare cu vânzările obișnuite. Singura excepție notabilă este donația între părinți și copii, unde nu se percepe impozit.
De regulă, copilul acoperă onorariul notarului și taxa de intabulare, în timp ce părintele plătește impozitul, însă părțile pot conveni și altfel. Taxele sunt calculate raportat la valoarea din grila notarilor, chiar dacă prețul declarat în contract este mai mic. Dacă imobilul este grevat de o ipotecă sau un credit, procedura devine mai complexă și poate genera costuri adiționale.
Avocații recomandă o analiză minuțioasă a fiecărui caz înainte de semnarea documentelor. Clauzele referitoare la dreptul de locuire sau la obligația de întreținere trebuie redactate cu maximă claritate pentru a preveni eventuale litigii sau conflicte viitoare.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]