Adio, localități! Planul radical care redesenează harta României: Ce se schimbă definitiv din 2026

Guvernul propus de Eugen Tomac a stabilit ca prioritate absolută reorganizarea administrativ-teritorială a României, considerând acest demers mai urgent decât orice altă măsură economică sau socială. Conform publicației Ziar Obiectiv, această reformă structurală este pilonul central al noului program de guvernare, având ca termen de implementare perioada 2026-2028.

Documentul programatic subliniază că România este, în prezent, singurul stat membru al Uniunii Europene care nu și-a modernizat structura administrativă. Configurația actuală, bazată pe un model învechit, cuprinde peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale (UAT). Dintre acestea, sute de localități nu au resursele financiare necesare pentru a asigura nici măcar funcționarea serviciilor publice de bază pentru cetățeni.

Echipa guvernamentală atrage atenția asupra discrepanțelor economice majore dintre județe. În prezent, cele opt regiuni de dezvoltare funcționează doar ca „instrumente statistice”, fără a avea personalitate juridică. Această limitare blochează atragerea directă a fondurilor europene și împiedică derularea proiectelor mari de investiții.

Direcțiile principale ale reformei administrative

Planul susținut de cabinetul Tomac urmărește transformarea regiunilor în poli de dezvoltare, preluând modele de succes din state precum Polonia, Germania, Franța sau Cehia. Strategia de reorganizare se concentrează pe trei axe fundamentale:

• Introducerea unor praguri de viabilitate pentru localități: orașele și comunele care nu au un număr minim de locuitori sau nu au capacitatea de a se autofinanța vor trece printr-un proces de reorganizare sau comasare.
• Acordarea de personalitate juridică regiunilor: cele opt regiuni actuale vor primi autoritate deplină, ceea ce le va permite să negocieze proiecte direct cu reprezentanții Uniunii Europene.
• Descentralizarea resurselor financiare: puterea de decizie și fondurile fiscale vor fi transferate către comunitățile locale, pentru a asigura finanțarea directă a infrastructurii, a unităților de învățământ și a spitalelor.