Ajunul Bobotezei, marcat pe 5 ianuarie, reprezintă prima mare sărbătoare a noului an și este considerată de etnologi o zi cu o încărcătură spirituală și magică chiar mai intensă decât praznicul propriu-zis al Botezului Domnului. Conform tradițiilor populare și rânduielilor bisericești, această zi este dedicată postului, purificării gospodăriilor prin sfințirea cu agheasmă, dar și numeroaselor ritualuri de aflare a ursitei sau de atragere a norocului.
Potrivit etnologului Antoaneta Olteanu, autoarea lucrării „Calendarele poporului român”, importanța zilei de 5 ianuarie depășește simpla pregătire pentru Bobotează. Aceasta este văzută ca un moment de tranziție, în care practicile magico-rituale sunt extrem de numeroase.
„Din punct de vedere ritual, sacralitatea ei se explică prin faptul că reprezintă ultima zi a sărbătorilor de iarnă, ziua în care se fac simțite cu deosebită forță valențele magice ale perioadei necurate de douăsprezece zile deschise o dată cu sărbătoarea Crăciunului”, explică specialista. Antoaneta Olteanu subliniază că în această zi au loc numeroase practici de prevestire și de protecție.
Credința populară spune că în noaptea de Bobotează cerurile se deschid, iar cei care au norocul să vadă acest fenomen vor primi îndeplinirea dorințelor din partea divinității.
În tradiția ortodoxă, ziua de 5 ianuarie este una de post aspru. Se consideră că persoanele care reușesc să postească în Ajunul Bobotezei vor avea parte de noroc pe tot parcursul anului. Tot acum, preoții merg din casă în casă cu „Iordanul” pentru a sfinți locuințele și credincioșii, vestind Botezul Domnului. În paralel, se pregătește tradiționala cruce de gheață, care va fi folosită a doua zi, la slujba de sfințire a apei.
Dincolo de aspectul religios, ziua este marcată de ritualuri de purificare a oamenilor și a animalelor din gospodărie, dar și de practici menite să stimuleze rodul pământului, precum colindul cu „Chiraleisa”. Etnologul Antoaneta Olteanu notează că vecinătatea cu marea sărbătoare creștină a făcut ca unele gesturi liturgice să capete conotații magice în mentalul colectiv.
„Un obicei specific ajunurilor, deschiderea cerului (și implicit aflarea ursitei), a fost pus și el sub patronajul divinității creștine («se deschide cerul și îngerul păzitor îi spune celui de însurat încotro va fi norocul»), deși cea mai mare parte a practicilor premaritale de aflare a ursitului se desfășoară pe ascuns”, se arată în lucrarea „Calendarele poporului român”.
Superstițiile legate de aflarea ursitului rămân centrale în Ajunul Bobotezei. Fetele nemăritate obișnuiesc să pună un fir de busuioc sub pernă în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, existând credința că astfel își vor visa viitorul soț. În anumite zone, busuiocul trebuie primit sau chiar „furat” de la preot pentru a avea efect.
O altă tradiție menționează că tinerele care pun busuioc la streașina casei pot afla starea materială a viitorului soț: dacă a doua zi planta este acoperită de chiciură, acesta va fi un bărbat bogat. De asemenea, se spune că fetele care alunecă și cad pe gheață în această zi se vor căsători în viitorul apropiat.
Există și credința că împletirea unui fir de mătase roșie cu unul de busuioc, purtate pe deget, garantează visarea ursitului. În ceea ce privește sănătatea, o superstiție veche susține că persoanele care strănută în Ajunul Bobotezei vor fi ferite de boli și vor avea noroc tot anul.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]