Ajunul Sfântului Dumitru, sărbătorit anual pe 26 octombrie, este marcat de numeroase tradiții și obiceiuri respectate cu strictețe de strămoși. Această zi este dedicată unui dintre cei mai importanți sfinți militari, Marele Mucenic Dumitru, venerat atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică de rit bizantin și roman. În calendarul iulian, ortodocșii sărbătoresc Sfântul Dumitru pe 8 noiembrie.
În ajunul sărbătorii, se aprind focuri peste care sar copiii pentru a le aduce sănătate pe tot parcursul anului. Aceste focuri au și rolul de a alunga fiarele și de a încălzi sufletele celor adormiți. După stingerea focului, țăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru a-i spori puterea de a rodi. De asemenea, în această seară se presară sare pe pragul casei, un gest menit să aducă spor și bunăstare.
Femeile în vârstă obișnuiesc să împartă covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate celor care sar peste foc. Tot ele pregătesc pomeni pentru cei adormiți, împărțind colivă și colaci în formă de cruce, conform tradiției de Samedru.
În această zi, este considerat păcat să te ocupi de treburile gospodărești.
Conform credinței populare, Sfântul Dumitru marchează momentul în care toate socotelile făcute cu șase luni în urmă, precum chirii sau împrumuturi, trebuie lichidate, iar în același timp pot fi încheiate altele noi.
Samedru, considerat patronul păstorilor, este asociat cu obiceiul de a așeza cojocul pe iarbă, în mijlocul oilor, pentru a prezice cum va fi iarna. Dacă o oaie neagră se așază pe cojoc, se crede că iarna va fi blândă, iar dacă se așază o oaie albă, iarna va fi aspră.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]