Succesiunea după decesul unui părinte este un proces prin care bunurile persoanei decedate sunt transmise moștenitorilor, iar rolul notarului este esențial pentru finalizarea acestuia. Pentru a iniția procedura, este obligatorie prezentarea documentelor care atestă dreptul de proprietate asupra imobilelor sau terenurilor lăsate moștenire. De asemenea, există situații în care accesul la moștenire poate fi pierdut.
Conform Codului Civil, moștenirea presupune transmiterea bunurilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață și se poate realiza în două forme: legală și testamentară. Moștenirea legală se aplică în absența unui testament și acordă drepturi rudelor și soțului supraviețuitor, excluzând însă concubinii. În schimb, moștenirea testamentară reflectă voința defunctului, indiferent de forma în care a fost întocmit testamentul.
Legea precizează categoriile de persoane îndreptățite să moștenească, care sunt: soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții și colateralii până la gradul al patrulea inclusiv. Succesiunea nu poate fi încheiată la notar fără prezentarea actelor de proprietate, care pot include contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, acte de donație, certificate de moștenitor anterioare sau contracte de partaj.
Pe lângă documentele de proprietate, notarul solicită și alte acte necesare înregistrării succesiunii: certificatul de deces al defunctului, actele de identitate ale moștenitorilor și, după caz, certificatele de naștere sau de căsătorie. În cazul existenței unui testament, acesta trebuie prezentat pentru a fi analizat și validat.
Legea prevede și situațiile în care o persoană poate fi declarată nedemnă să moștenească. Nedemnitatea poate fi de drept sau stabilită prin decizie judecătorească. Sunt nedemni de drept cei condamnați pentru fapte penale cu intenția de a ucide persoana al cărei moștenitor ar fi urmat să fie sau un alt succesibil. Această calitate trebuie dovedită prin hotărâre judecătorească.
Nedemnitatea judiciară poate fi stabilită în termen de un an de la deschiderea moștenirii, și include cazuri precum violența gravă asupra defunctului, distrugerea sau falsificarea testamentului ori împiedicarea întocmirii acestuia prin dol sau violență, potrivit capital.ro.
Dezmoștenirea este posibilă în anumite condiții prevăzute de Codul Civil, mai ales când părinții decid să nu lase moștenire copiilor din motive bine determinate. Totuși, legea protejează o parte din moștenire, numită rezervă succesorală, care trebuie să ajungă obligatoriu la copiii rămași, soțul supraviețuitor sau părinții defunctului.
Rezerva succesorală reprezintă o parte din moștenire care, prin lege, nu poate fi ignorată, indiferent de dispozițiile testamentare. Pentru copii, această parte este jumătate din cât ar fi revenit dacă nu ar fi existat testament.
Dacă un copil a fost dezmoștenit, acesta poate contesta decizia în instanță. Legea permite anularea testamentului sau impunerea respectării părții de moștenire garantate prin rezervă succesorală. Dezmoștenirea poate avea loc numai în situații grave prevăzute clar de lege, cum ar fi violența fizică împotriva părintelui, neglijența gravă față de acesta sau alte infracțiuni majore. În aceste cazuri, părintele trebuie să întocmească un testament autentic la notar, în care să motiveze dezmoștenirea.
Astfel, părinții pot decide cum să împartă averea, însă nu pot elimina dreptul copiilor la partea lor legală garantată prin rezervă succesorală. Legislația stabilește clar regulile pe care trebuie să le respecte moștenitorii în momentul încheierii succesiunii după decesul unui părinte, precum și condițiile în care dreptul la moștenire poate fi pierdut.
