Duminică, 13 septembrie 2026, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, unul dintre sfinții români cunoscuți pentru viața de rugăciune și nevoință.
Originar din Silvașu de Sus, Sfântul Ioan de la Prislop a trăit la începutul secolului al XVI-lea și și-a petrecut o parte importantă a vieții într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Prislop.
În calendarul ortodox, pomenirea unui sfânt român este evidențiată cu cruce albastră. În 2026, ziua de 13 septembrie cade duminica, zi care este oricum marcată liturgic în mod deosebit.
Sfântul Ioan de la Prislop s-a născut în localitatea Silvașu de Sus și a trăit la începutul secolului al XVI-lea. Dorind să ducă o viață dedicată lui Dumnezeu, acesta s-a retras într-o peșteră aflată în apropierea Mănăstirii Prislop.
Potrivit tradiției bisericești, peștera a fost săpată chiar de sfânt în malul stâncos și abrupt al pârâului Silvuț. Locul a devenit cunoscut ulterior drept „Chilia Sfântului” sau „Casa Sfântului”.
Aici, Cuviosul Ioan ar fi petrecut ani întregi în rugăciune, post și nevoință, departe de agitația lumii.
Tradiția consemnează și împrejurările tragice ale morții sale. În timp ce își săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei, ar fi fost observat de un vânător care, confundându-l cu un animal sălbatic, l-ar fi împușcat.
Moaștele sale ar fi rămas o perioadă în peștera de la Prislop, unde credincioșii din împrejurimi veneau să se închine. În prezent, locul exact în care acestea se află nu este cunoscut.
Părintele Ioanichie Bălan amintește, în „Patericul românesc”, posibilitatea ca moaștele Sfântului Ioan să fi fost duse la una dintre marile mănăstiri ale țării, fiind menționate Tismana, Bistrița Olteană, Curtea de Argeș sau Cozia.
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
Fiind zi de duminică și zi de pomenire a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop, credincioșii sunt îndemnați să acorde mai mult timp rugăciunii, participării la Sfânta Liturghie, odihnei și faptelor bune.
În tradiția populară există și o serie de obiceiuri legate de munca desfășurată în zilele de sărbătoare.
Potrivit acestor tradiții, oamenii evită muncile grele din gospodărie care pot fi amânate. Spălatul rufelor, călcatul hainelor, curățenia generală sau munca la câmp sunt lăsate, pe cât posibil, pentru o altă zi.
De asemenea, în unele zone se spune că nu este bine să se coasă în această zi.
Aceste obiceiuri trebuie însă diferențiate de învățătura oficială a Bisericii. Accentul unei zile de sărbătoare nu cade pe o listă de interdicții sau superstiții, ci pe rugăciune, participarea la slujbe, odihnă și apropierea de Dumnezeu.
Credincioșii sunt îndemnați, totodată, să evite certurile, răutatea, ura și conflictele și să încerce să petreacă ziua în pace cu cei din jur.
Tot pe 13 septembrie, în calendarul ortodox este amintită Târnosirea Bisericii Învierii lui Hristos din Ierusalim, cunoscută și ca Biserica Sfântului Mormânt.
În anul 335, în timpul împăratului Constantin cel Mare, a fost sfințit impresionantul complex ridicat în locurile legate de Răstignirea, Îngroparea și Învierea Mântuitorului.
Înainte de construirea bisericii, în anul 326 au fost îndepărtate construcțiile și simbolurile păgâne ridicate în zona Sfântului Mormânt în vremea împăratului Hadrian.
Sfințirea bisericii a avut loc în prezența mai multor episcopi, în contextul evenimentelor bisericești și imperiale ale acelei perioade.
Data de 13 septembrie a căpătat astfel o semnificație aparte, târnosirea fiind privită în tradiția creștină drept un simbol al biruinței credinței creștine.
Evenimentul s-a desfășurat și în contextul Tricenaliei, celebrarea celor 30 de ani de domnie ai împăratului Constantin cel Mare, care dorea să aducă mulțumire lui Dumnezeu și pentru victoria obținută în anul 324 împotriva lui Liciniu.
Alături de Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop și de Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim, calendarul ortodox amintește în această zi mai mulți sfinți.
Sunt pomeniți Sfinții Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton și Seleuc, Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul, Sfinții Mucenici Gordian, Macrovie, Ili, Zotic, Lucian și Valerian, Sfântul Cuvios Petru din Agreia, Sfânta Muceniță Ketevan, regina Georgiei, Sfântul Mucenic Ciprian al Cartaginei și Sfântul Cuvios Ierotei cel Nou, Iviritul.
Credincioșii care îl cinstesc pe Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop pot rosti în această zi troparul și condacul închinate sfântului.
„Iubitorule de nevoinţă şi râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioan, părăsit-ai cele trecătoare şi ai ales pe cele veşnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop şi în peşteră pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.”
„Jugul nevoinţelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, Cuvioase Ioan. În peşteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit şi podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioan, lauda Prislopului.”
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]