Biserica Ortodoxă îl pomenește marți, 10 noiembrie 2026, pe Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, fost stareț al Mănăstirii Lainici, care a suferit persecuții în timpul regimului comunist. În aceeași zi sunt cinstiți Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Tertiu și Cvart, precum și Sfântul Mucenic Orest.
Cunoscut în timpul vieții ca arhimandritul Visarion Toia, fostul stareț a fost canonizat prin aprobarea Bisericii Ortodoxe Române în februarie 2025. Ziua sa de pomenire a fost stabilită pentru 10 noiembrie, canonizarea reprezentând recunoașterea mărturisirii credinței, a vieții sale duhovnicești și a suferințelor îndurate.
Visarion Toia s-a format la Mănăstirea Frăsinei, unde a urmat rânduiala rugăciunii, a ascultării și a disciplinei monahale. Printre îndrumătorii săi s-au aflat starețul Porfirie Bucurescu și episcopul Gherasim Saffirin.
În 1929, episcopul Vartolomeu Stănescu l-a numit stareț al Mănăstirii Lainici. A venit aici împreună cu mai mulți călugări de la Frăsinei, cu misiunea de a reorganiza viața monahală.
În perioada în care a condus mănăstirea, obștea s-a mărit, iar comunitatea s-a dezvoltat în jurul rugăciunii, disciplinei și pregătirii duhovnicești. Fostul stareț este prezentat în relatările bisericești drept un îndrumător al monahilor care și-a continuat misiunea în pofida presiunilor autorităților comuniste.
Din 1948, autoritățile au ocupat abuziv o parte dintre clădirile și proprietățile Mănăstirii Lainici, unele spații fiind folosite de structurile represive ale regimului. La sfârșitul lunii octombrie a aceluiași an, părintele Visarion a fost arestat în timpul unei razii și ținut în detenție șapte zile.
Potrivit relatărilor bisericești, în 1950, un ofițer al unității militare care ocupa o parte din mănăstire a intrat în chilia starețului și i-a cerut să plece din încăpere. Ofițerul, aflat în stare de ebrietate, l-ar fi agresat violent și l-ar fi aruncat peste pridvorul clădirii.
În urma agresiunii, starețul a suferit o fractură gravă la piciorul drept. Rana s-a infectat, sănătatea sa s-a înrăutățit treptat, iar în octombrie 1951 medicii au fost nevoiți să îi amputeze piciorul.
Visarion Toia a murit în dimineața zilei de 8 noiembrie 1951, la 67 de ani. În interpretarea bisericească, moartea sa este considerată martirică, întrucât suferințele care i-au provocat sfârșitul au fost consecința violențelor îndurate în timpul persecuțiilor comuniste.
Cinstirea sa este legată de păstrarea credinței în condiții de persecuție, alături de memoria preoților, călugărilor și credincioșilor arestați sau supuși unor tratamente inumane în timpul regimului comunist. Pentru credincioșii aflați în dificultate, viața sa este prezentată ca un exemplu de statornicie și speranță.
În ziua pomenirii, credincioșii îi pot cere mijlocirea în rugăciune atunci când se confruntă cu necazuri, boli, încercări sau deznădejde. Rugăciunea poate fi rostită și acasă, în liniște, cu smerenie și nădejde.
Materialul de bază propune o rugăciune inspirată de viața sfântului, precizând că aceasta nu este un text liturgic oficial, ci a fost alcătuită pentru articol. Rugăciunea cere mijlocirea Sfântului Visarion înaintea Sfintei Treimi, putere în slăbiciune, răbdare în încercări și îndrumare în momentele de nesiguranță.
Textul cuprinde cereri pentru depășirea necazurilor, pace în familie și păstrarea speranței, precum și pentru sprijinirea celor bolnavi, singuri sau nedreptățiți. Sunt cerute, de asemenea, iertarea greșelilor, întărirea credinței, ocrotirea de rău, înțelepciunea de a primi voia lui Dumnezeu și păstrarea dragostei față de aproapele.
Printre gesturile prin care credincioșii pot marca această zi se numără aprinderea unei lumânări, rugăciunea pentru sănătatea celor apropiați și milostenia față de o persoană în nevoie. Reculegerea, împăcarea, iertarea și renunțarea la certuri sau resentimente sunt, de asemenea, prezentate ca modalități de cinstire.
Nu există însă o regulă bisericească potrivit căreia o anumită activitate gospodărească ar aduce automat ghinion pe 10 noiembrie. În tradiția ortodoxă, cinstirea sfinților este legată în primul rând de rugăciune, participarea la viața Bisericii și urmarea exemplului lor de credință.
Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Tertiu și Cvart sunt cunoscuți în tradiția creștină ca membri ai grupului celor șaptezeci de apostoli, implicați în răspândirea învățăturii lui Hristos. Rodion și Olimp sunt cinstiți ca martiri, iar ceilalți sunt amintiți pentru propovăduire și pentru întemeierea ori păstorirea unor comunități creștine.
Sfântul Mucenic Orest, pomenit tot pe 10 noiembrie, a suferit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din vremea împăratului Dioclețian.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]