În fiecare an, pe 4 iunie, Bisericile Ortodoxă și Greco-Catolică îi sărbătoresc pe Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculitel, recunoscuți drept grabnic ajutători în momentele de necaz și mari făcători de minuni. Cu această ocazie, credincioșii sunt îndemnați să rostească rugăciunea care oferă sprijin și găsirea rapidă a soluțiilor în fața dificultăților.
Cine au fost Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculitel
Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip provin din Niculitel, județul Tulcea, și fac parte dintre cei 36 de mucenici care au suferit martiriul în vechiul Noviodunum, actuala localitate Isaccea, între anii 310 și 324, în timpul persecuțiilor religioase declanșate de împăratul Liciniu.
Corpurile lor au fost îngropate într-o criptă situată în Niculitel. Deasupra criptei a fost construită o biserică din piatră, care însă a fost distrusă în urma conflictelor armate, iar cripta a fost acoperită cu moloz și uitată pentru secole.
Abia în vara anului 1971, în urma unor ploi abundente, terenul s-a surpat, scoțând la lumină cripta martirilor. În interior s-a descoperit un sicriu ce conținea osemintele a patru bărbați. Pe pereții criptei, deasupra sicriului, existau două inscripții în limba greacă. Prima a fost tradusă ca „Martirii lui Hristos”, iar a doua menționa numele „Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”, conform sursei crestinortodox.ro.
La 17 ianuarie 1973, moaștele sfinților au fost transferate la Mănăstirea Cocoș, unde se află și astăzi, devenind un important loc de pelerinaj și izvor de binecuvântare pentru credincioși.
Rugăciunea către Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculitel
„Sfinților Mucenici și martori ai lui Hristos, Zotic, Atal, Camasie și Filip, vrednicilor urmași ai Sfântului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Scției Evanghelia ați vestit, voi din toată inima, cu tot cugetul și din toată puterea voastră pe Dumnezeu L-ați iubit și până la cea din urmă suflare pentru El ați pătim
Mulțumim cu umilință Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grijă, Care, atâtea veacuri sub pământ, sfintele voastre moaște le-a păstrat și după aceasta a binevoit a le dărui Bisericii noastre dreptmăritoare, spre mângâierea și folosul de obște al credincioșilor. Cu adevărat la voi s-au împlinit graiurile sfinte: „Pe cei care Mă slăvesc pe Mine, îi slăvesc și Eu pe ei”, și: „Prin Sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale, într-înșii”.
Voi cu sufletele înaintea Domnului stați, iar prin sfintele voastre moaște, laturile țării noastre le împodobiți. Fericit este străbunul nostru pământ, care s-a adăpat cu sângele vostru și în care se odihnesc sfintele voastre moaște.
Drept aceea, cu credință, cu evlavie și cu smerenie cădem către voi, adevăraților mucenici și prieteni ai lui Hristos, cerându-vă să ocrotiți prin sfintele voastre rugăciuni țara aceasta și Biserica noastră cea dreptmăritoare și pe toți cei ce cu bună cucernicie aleargă la sprijinul vostru și vă pun mijlocitori către Preabunul Dumnezeu, de la Care, prin solirile voastre, să dobândim și noi mila, pace și ajutor în veacul de acum și în vremea morții noastre și la Judecata cea de Apoi. Amin.”
