Pe 25 iunie 2025, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfânta Mare Muceniță Fevronia, o figură emblematică a sfințeniei și curajului creștin, care a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Această sărbătoare aduce aminte de viața și jertfa unei tinere văduve, recunoscută pentru frumusețea sa spirituală și integritatea morală, ale cărei fapte au inspirat numeroși credincioși.
Viața și jertfa Sfintei Fevronia
Sfânta Mare Muceniță Fevronia a fost cunoscută pentru frumusețea sa, dar mai ales pentru viața curată, lipsită de vicii trupești și sufletești. Această puritate a atras mulți oameni care îi cereau sfaturi și îndrumări. Se spune că o tânără văduvă nobilă, pe nume Hieria, împreună cu întreaga sa familie, s-a convertit la creștinism după trecerea la cele veșnice a Sfintei Fevronia.
Fevronia a trăit într-o perioadă marcată de persecuții împotriva creștinilor, sub domnia împăratului Dioclețian. În acele vremuri, un dregător imperial cu o atitudine ostilă față de creștini a sosit în zonă, însoțit de nepotul său, Lisimah. Cei doi urmăreau creștinii aflați la granița imperiului cu Persia, însă Lisimah manifesta o atitudine mai blândă, avertizându-i pe aceștia pentru a se putea ascunde.
În apropierea locului în care se aflau dregătorul și nepotul său se găsea o mănăstire de maici, unde Sfânta Fevronia locuia. Ea ajunsese acolo la o vârstă fragedă, fiind nepoata Cuvioasei Vriena, egumena mănăstirii. La un moment dat, egumena Vriena le-a sfătuit pe maici să se ascundă, însă Fevronia, bolnavă în acele momente, a ales să rămână în mănăstire împreună cu egumena.
Dregătorul a capturat-o pe Sfânta Fevronia și a supus-o la presiuni pentru a jertfi idolilor și a se logodi cu Lisimah. Ea a refuzat ferm, fapt pentru care a fost chinuită îndelung, iar în final a fost decapitată, conform pravila.ro.
Rugăciunea către Sfânta Mare Muceniță Fevronia
Credincioșii sunt îndemnați să rostească o rugăciune specială în această zi, ca semn de evlavie și sprijin spiritual:
„O, sfântă slăvită mare mucenică a lui Hristos, Fevronia, auzi-ne pe noi, păcătoșii și smeriții, care alergăm cu credință și cu evlavie către ajutorul sfintelor tale rugăciuni, nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, care înotăm în valurile tulburi ale veacului de acum.
Sfântă Mare Mucenică, pleacă genunchii tăi cei duhovnicești către Dulcele Iisus, Mirele tău Cel dorit, în a cărui cămară acum te veselești și roagă-L pe El, cu dragostea aceea cu care îl rugai în sfintele tale nevoințe, să ne trimită și nouă, celor săraci și neputincioși, mila și Harul Său, spre ajutor în scârbele și ispitele noastre, care de pretutindeni ne necăjesc pe noi.
Fii mijlocitoare către preasfânta și viața cea îngerească pe care ai avut-o pe pământ. Credem că la orice mijlocire vei fi ascultată de Preabunul Dumnezeu, căci și tu ai plăcut Lui și ai păzit cu mare sfințenie poruncile Lui.
Și pentru dragostea Lui ți-ai pus sufletul tău și te-ai adus pe tine jertfă vie, neprihănită și cuvântătoare. Deci, ca o slugă bună și preaînțeleaptă, multă îndrăzneală având către Stăpânul și Dumnezeul nostru Îmblânzește-L pe El, ca nu cu a Sa dreaptă mânie să ne pedepsească pe noi, care în toate zilele și ceasurile Îl supărăm cu păcatele noastre, ci cu al Său dar și cu a Sa îndurare să ne ajute nouă să facem voia Lui, spre a scăpa de veșnicile munci și a intra întru fericirea și veselia cea nemărginită. Amin!”
