Disputele legate de succesiune sunt tot mai frecvente în România, în special în cazurile în care copiii descoperă, după decesul părinților, că bunurile de valoare au fost deja transferate către un singur membru al familiei. Un astfel de caz, prezentat recent pe platforma avocatnet.ro, scoate la iveală complexitatea legislației atunci când o proprietate este vândută unuia dintre frați fără știrea celorlalți.
Situația a fost expusă de un bărbat care a aflat post-mortem că locuința părintească fusese vândută surorii sale. Acesta a explicat că a investit sume considerabile în imobil în timp ce lucra în străinătate și a oferit detalii despre structura familiei: el este fiul tatălui dintr-o căsătorie anterioară, în timp ce sora sa este copilul rezultat din a doua căsnicie a tatălui.
„Daca parintii, in timpul vietii, i-au vandut casa surorii si eu nu am stiut decat dupa moartea lor, mai am vreun drept? Sau trebuie sa o dau in judecata pe sora mea? Exista un termen pana cand pot sa o dau in judecata? Pentru ca nu mi se pare corect ce au facut. Eu am investit foarte multi bani in acea casa, fiind plecat in afara. Tin sa mentionez un aspect: eu sunt baiatul tatalui (tatal, cand s-a recasatorit cu actuala „mama”, ma avea pe mine, iar pe sora mea au facut-o impreuna, deci suntem frati doar dupa tata). Va rog mult sa ma indrumati ce este de facut! Va multumesc.”, a scris acesta pe forumul avocatnet.ro.
Ulterior, bărbatul a adus clarificări despre starea de sănătate a tatălui său înainte de deces, sugerând că acesta ar fi putut fi influențat: „Dupa decesul tatalui nu s-a facut nicio dezbatere de mostenire. Eu nici nu am stiut ca se dezbate mostenirea dupa fiecare parinte cand decedeaza. Am considerat ca dezbaterea se face cand nu mai este niciun parinte. Stiu ca il mosteneam doar pe tata, nu aveam alte pretentii. Insa am inteles de la sora mea ca acea casa ar fi fost vanduta cand tatal era in viata. Tatal, inainte sa moara, a stat ultimii 5-6 ani la pat si, daca atunci au profitat de el, nici nu cred ca mai era in deplinatatea facultatilor mintale, pentru ca starea lui era deplorabila in ultimii ani. Avea 87 de ani. Eu venisem cu doua luni inainte sa moara acasa si deja nu mai auzea bine, iar de vazut abia mai vedea.”
Avocații care au studiat speța au precizat că un verdict clar necesită informații suplimentare despre natura contractului și ordinea deceselor în familie. Aceștia au ridicat mai multe întrebări esențiale pentru a stabili dacă tranzacția poate fi atacată în instanță.
„Parintii sunt decedati? Care dintre ei a decedat primul? Ce fel de contract are sora? De vanzare-cumparare? Si, daca da, a platit cu adevarat pretul din contract? Sau este vorba despre un contract de intretinere? Parintii mai aveau si alte bunuri de valoare cand au decedat? Sunt mult prea putine date pentru a putea primi un raspuns care sa va ajute.”, au explicat specialiștii, conform sursei citate.
Deși legislația din România permite părinților să își vândă bunurile oricui doresc în timpul vieții, inclusiv propriilor copii, instanțele pot verifica dacă aceste tranzacții sunt reale. Dacă se demonstrează că prețul nu a fost plătit sau că actul ascunde o donație, judecătorul poate decide recalificarea contractului.
În astfel de situații, devine relevant conceptul de rezervă succesorală. Aceasta reprezintă acea parte din moștenire la care moștenitorii rezervatari (cum sunt copiii) au dreptul prin lege, chiar și împotriva voinței defunctului. Dacă vânzarea este considerată o donație deghizată, ceilalți copii pot cere reducerea acesteia pentru a-și primi cota minimă garantată.
Un aspect juridic critic este procedura de acceptare a succesiunii. Fără îndeplinirea acestui pas, orice demers legal pentru anularea contractului de vânzare poate fi respins de instanță.
„Problema este ca, daca nu ati acceptat mostenirea, orice actiune pentru desfiintarea acelui contract poate fi blocata prin invocarea exceptiei lipsei de interes. Adica, daca oricum sunteti strain de mostenire, de ce sa mai sustineti o actiune de desfiintare a contractului?”, a avertizat un expert pe avocatnet.ro. Totuși, acesta a nuanțat: „Chiar daca nu ati acceptat succesiunea, nu este o problema daca ceilalti mostenitori nu va contesta dreptul.”
Modul în care părinții au dobândit locuința este un alt factor care poate schimba radical distribuția moștenirii. Experții subliniază că trebuie clarificat dacă imobilul a fost bun propriu al tatălui sau bun comun cu a doua soție.
„Casa a fost adusa in casatoria a doua de tatal dumneavoastra? Adica a fost proprietatea tatalui si a mamei decedate? Daca da, erau proprietari 50%-50%? Pentru ca, la moartea mamei, chiar daca aveati 4 ani, ati mostenit din partea ei. Daca locuinta a fost zestrea mamei, mosteniti si mai mult.”, se arată în analiza juridică.
Pe lângă drepturile succesorale, persoana care a investit în casă are opțiunea de a-și recupera banii: „In orice caz, puteti cere recuperarea investitiei dumneavoastra (trebuie sa dovediti cu extrase bancare, facturi, chitante, martori, expertiza tehnica etc.).”
Dincolo de căile legale, care pot include deschiderea unui proces și notarea litigiului în cartea funciară pentru a bloca înstrăinarea imobilului, specialiștii recomandă prudență și, dacă este posibil, mediere.
„Incercati totusi sa va impacati cu sora dumneavoastra. Relatia cu sora valoreaza mult mai mult decat orice zid de caramida. Procedand astfel, onorati memoria parintilor care v-au crescut.”, este sfatul oferit pe platforma avocatnet.ro.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]