Săptămâna Patimilor reprezintă perioada cuprinsă între Duminica Floriilor și Sâmbăta Mare, inclusiv. Potrivit rânduielilor bisericești, în această săptămână se ține ajunare până spre seară. Un aspect definitoriu al acestei perioade îl constituie participarea la slujbele speciale numite Denii.
Luni, Biserica face pomenirea patriarhului Iosif, cel vândut de frații săi pentru treizeci de arginți, simbol al trădării ce anticipează vânzarea Mântuitorului.
Marți este amintită pilda celor zece fecioare, care subliniază nevoia de a fi veșnic pregătiți și treji în credință, trăind în Hristos cu inimă deschisă.
Miercurea din Săptămâna Sfintelor Patimi este dedicată amintirii femeii păcătoase care, în semn de profundă pocăință, a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele lui Iisus, înainte ca El să fie prins și judecat.
Joia Mare comemorează patru momente fundamentale din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca model de smerenie; Cina cea de Taină, în cadrul căreia a fost instituită Sfânta Euharistie; rugăciunea arhierească și începutul Patimilor prin trădarea lui Iuda.
În Vinerea Mare sunt pomenite Patimile Domnului – suferințele, răstignirea și moartea Sa pe cruce – precum și mărturisirea tâlharului care, prin pocăință sinceră, a fost primit în Rai.
Sâmbăta Mare este ziua în care se prăznuiește îngroparea lui Hristos cu trupul Său și coborârea Sa la iad cu dumnezeirea, pentru a elibera sufletele celor adormiți din veac și a le conduce la viața veșnică.
Ce este interzis să mănânci în Săptămâna Patimilor
Tradiția ortodoxă impune ca, pe întreaga durată a Săptămânii Patimilor, credincioșii să evite consumul de urzici și oțet. Aceste alimente sunt simbolic legate de ultimele momente de suferință ale lui Iisus Hristos.
Se spune că, în timpul răstignirii, Mântuitorul a fost lovit cu urzici, iar rănile I-au fost agravate. În plus, în loc de apă, I s-a dat oțet pentru a-I spori durerile. Legenda menționează că, atunci când a cerut apă, I s-a oferit doar oțet, ca formă de batjocură și cruzime.
