Creștinii ortodocși îl prăznuiesc în a doua duminică după Paște pe Sfântul Apostol Toma, zi cunoscută sub denumirea de Duminica Tomii, moment care marchează întâlnirea apostolului cu Mântuitorul și confirmarea Învierii Domnului. În această zi, tradițiile populare din zone precum Banatul includ ritualuri specifice menite să elibereze sufletele răposaților și să le aducă binecuvântare.
Obiceiuri și ritualuri în Duminica Tomii
<pÎn dimineața acestei duminici, după slujba Utreniei, preoții sfințesc ouăle și colacii aduși de credincioși. Ulterior, acestea sunt așezate împreună cu o lumânare aprinsă în coșulețe împletite din ramuri fragede de alun sau salcie, apoi sunt lăsate să plutească pe ape curgătoare. Această practică simbolizează dorința ca ofrandele să ajungă la sufletele celor plecați, pentru a le aduce eliberarea de păcatele grele și libertatea de a umbla în locurile dorite, conform credinței populare.
În Banat, femeile oferă pomeni pe ape curate, iar bătrânele din gospodării înroșesc ouă în ajunul sărbătorii, iar copiii participă la pregătirea coșulețelor din ramuri. După Sfânta Liturghie, preoții merg în cimitire pentru a săvârși slujbe de pomenire și pentru a sfinți mormintele și darurile aduse de familiile celor adormiți.
Paștele Blajinilor – sărbătoarea de după Duminica Tomii
Lunea care urmează Duminicii Tomii este dedicată Paștelui Blajinilor, o sărbătoare populară fără o rânduială fixă în tipicul bisericesc, dar cu o semnificație profundă în cultul morților. Această zi este marcată în special în regiunile Banat, Transilvania, Bucovina și Maramureș.
Paștele Blajinilor comemorează toți cei adormiți, indiferent dacă au fost pregătiți prin spovedanie și împărtășanie sau nu. În această zi, credincioșii depun ofrande pe morminte, bocesc morții și împart pomeni, organizând mese festive în cimitire, lângă biserici sau în aer liber.
Conform tradiției populare, Blajinii sunt ființe blânde și pașnice care trăiesc într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunțați de sosirea Paștelui prin gestul oamenilor care aruncă în ape coji de ouă sparte în timpul înroșirii ouălor sau la prepararea alimentelor rituale, precum cozonacul și pasca.
