România este în doliu după pierderea marelui actor Mircea Diaconu, care a murit sâmbătă, 14 decembrie, la vârsta de 74 de ani, în urma unei lupte grele cu cancerul de colon. Publicul care l-a iubit se pregătește să îi aducă un ultim omagiu și să-l conducă pe ultimul drum. Cum și-a trăit actorul ultimii ani și ce venituri avea?
Familia actorului a anunțat cu profundă tristețe vestea decesului. Diana Lupescu, soția sa, a transmis că trupul neînsuflețit va fi depus la Teatrul Nottara, unde Mircea Diaconu și-a dedicat o mare parte din carieră, pentru ca admiratorii și colegii să își ia rămas-bun. Înmormântarea va avea loc marți, 17 decembrie, la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns, alături de familie și prieteni apropiați.
Un actor de excepție cu o carieră și venituri impresionante
Mircea Diaconu a fost unul dintre cei mai iubiți actori români, rămas în memoria publicului pentru roluri legendare din filme precum „Filantropica”, „Actorul și sălbaticii”, „Mere roșii” și „Buletin de București”. După o carieră de succes în teatru și film, acesta a intrat în politică, candidând în 2019 la alegerile prezidențiale din partea alianței ALDE-Pro România.
Din punct de vedere financiar, Mircea Diaconu avea o situație stabilă, datorită pensiilor și altor surse de venit. În 2019, conform declarației sale de avere, actorul primea o pensie de vârstă de 37.752 lei pe an și o pensie de merit de 52.092 lei pe an, oferită pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul artistic. Pe lângă acestea, Diaconu încasa venituri considerabile din perioada în care a fost europarlamentar, câștigând 81.239 de euro anual, plus rambursări și deconturi în valoare de 69.674 de euro. Alte sume veneau din drepturi de autor și colaborări politice, totalizând aproximativ 244.527 lei și 2.200 lei.
Actorul deținea alături de soția sa un patrimoniu imobiliar semnificativ, care includea cinci terenuri (trei cumpărate și două moștenite) și cinci imobile. Printre acestea se numără un teren de 2.000 de metri pătrați, achiziționat în 2000, și un grajd moștenit în 1974.
