Chilia de pustnic a părintelui Arsenie Boca, situată pe Valea Sâmbetei, este un loc aproape inaccesibil, săpat în jgheabul unor pereți abrupți de stâncă. Părintele a sculptat în acești pereți chipul Maicii Domnului, transformând sălbăticia munților într-un altar dedicat rugăciunii și meditației. Această chilie a fost începută în perioada în care Arsenie Boca se afla la Mănăstirea Sâmbăta.
În anul 1943, lângă un povârniș aproape vertical al Văii Sâmbetei, părintele a terasat stânca abruptă și a săpat o deschizătură pe care a lărgit-o în interior, cu intenția de a crea o chilie în inima muntelui. Deși există mitul că Arsenie Boca ar fi săpat singur chilia, acesta a lucrat împreună cu alți oameni. Dimensiunile deschizăturii erau de aproximativ 1,65-1,75 metri în înălțime și 0,80 metri în lățime, iar lucrările au continuat cu construirea unei schele suspendate pentru a lărgi spațiul din fața chiliei.
În ciuda eforturilor, părintele a renunțat la continuarea lucrărilor din cauza infiltrațiilor de apă în stâncă, dar și din teama că ar putea fi asociat în mod greșit cu partizanii care se ascundeau în acei munți. Arsenie Boca intenționase ca locul să fie un punct de retragere, dar, în cele din urmă, nu a servit nici lui și nici altor persoane, fiind prea aproape de o cabană turistică.
Chilia Părintelui Arsenie Boca se află pe versantul vestic al căldării Valea Sâmbetei, la o altitudine de aproximativ 1.600 de metri.
