Ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 24 septembrie 2026?

Află ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 24 septembrie 2026!

Pe 24 septembrie 2026, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii, considerată prima femeie martiră pentru Hristos. În aceeași zi este pomenit și Sfântul Siluan Athonitul, unul dintre marii cuvioși ai Ortodoxiei, cunoscut pentru învățăturile sale despre smerenie și iubire față de Dumnezeu și față de oameni.

Sfânta Muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii

Sfânta Muceniță Tecla s-a născut în cetatea Iconiu, într-o familie de păgâni.

Potrivit tradiției Bisericii, ea era logodită cu Tamir, un tânăr de neam bun, însă viața sa avea să se schimbe radical după sosirea în cetate a Sfântului Apostol Pavel.

Apostolul Pavel a venit la Iconiu împreună cu Sfântul Apostol Varnava pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos. Tecla a ascultat timp de trei zile și trei nopți cuvintele Apostolului Pavel, iar mesajul creștin pe care l-a auzit a determinat-o să renunțe la viața pe care familia sa o pregătise pentru ea.

Tânăra s-a convertit la creștinism și a hotărât să ducă o viață în feciorie, dedicată credinței în Hristos. Decizia sa a provocat însă furia familiei, deoarece Tecla nu mai dorea să se căsătorească cu Tamir.

Mama sa a încercat să o determine să renunțe la hotărârea luată. Pentru că nu a reușit, a recurs la violență, bătând-o, chinuind-o și lipsind-o de hrană. Văzând că nici aceste încercări nu o fac să renunțe la credința creștină, mama Teclăi a cerut autorităților să o pedepsească.

În fața judecătorului cetății, mama Sfintei Tecla a cerut ca aceasta să fie condamnată la moarte prin ardere. Ea a respins-o pe propria fiică și a numit-o „ramură uscată și blestemată odraslă”, considerând că alegerea credinței creștine a adus rușine asupra familiei.

Sfânta Tecla a fost aruncată în foc, însă, potrivit tradiției creștine, Dumnezeu a păzit-o, iar ea a ieșit nevătămată din mijlocul flăcărilor.

Această minune nu a făcut decât să întărească hotărârea tinerei de a-L urma pe Hristos. După aceea, Sfânta Tecla l-a urmat pe Sfântul Apostol Pavel până la Antiohia.

Și aici avea să treacă printr-o nouă încercare. Un tânăr din cetate și-a dorit să o ia de soție, însă Tecla l-a refuzat.

În urma refuzului, acesta a acuzat-o în fața conducătorului cetății că este creștină.

Din cauza credinței sale, Sfânta Tecla a fost condamnată și aruncată la fiare. Potrivit tradiției, animalele nu s-au atins însă de trupul ei, iar sfânta a scăpat din nou nevătămată.

După aceste încercări, Sfânta Tecla a primit binecuvântarea Sfântului Apostol Pavel și s-a retras într-un loc pustiu, la Maloula, localitate aflată în Siria, la aproximativ 70 de kilometri vest de Damasc.

Aici și-a dedicat viața rugăciunii și slujirii aproapelui. Tradiția Bisericii spune că Dumnezeu i-a dăruit Sfântei Tecla harul vindecării bolnavilor. Oamenii care ajungeau la peștera în care se retrăsese veneau pentru rugăciune și pentru vindecare.

Faima sa s-a răspândit, iar numeroși oameni au început să o caute. Sfânta Tecla a continuat să ducă o viață de rugăciune și nevoință, devenind un model de credință pentru creștinii din acea perioadă.

Potrivit tradiției, vracii din Maloula au devenit invidioși din cauza numărului mare de oameni care o căutau pe Sfânta Tecla. Aceștia i-au întărâtat pe localnici împotriva ei și au încercat să-i facă rău.

Pentru a scăpa de cei care o urmăreau, Sfânta Tecla s-a rugat lui Dumnezeu. Tradiția spune că, în urma rugăciunii sale, stânca s-a despicat, iar ea a intrat în crăpătura acesteia. Astfel, stânca i-a devenit mormânt.

Pentru viața sa și pentru mărturisirea credinței în Hristos, Sfânta Tecla este cinstită de Biserică drept cea întocmai cu Apostolii. Ea este considerată un model de curaj, fidelitate față de credință și renunțare la cele lumești.

De ce este numită Sfânta Tecla întocmai cu Apostolii

Sfânta Tecla ocupă un loc important în tradiția creștină, fiind una dintre cele mai cunoscute femei asociate cu începuturile creștinismului. Ea este numită „întocmai cu Apostolii” datorită mărturisirii credinței și rolului său în răspândirea mesajului creștin.

Viața sa este legată direct de activitatea Sfântului Apostol Pavel. După ce a ascultat propovăduirea acestuia, Tecla a ales să-și schimbe complet existența și să urmeze credința creștină, în ciuda opoziției familiei și a persecuțiilor.

În tradiția Bisericii, Sfânta Tecla este văzută ca un exemplu de statornicie. Deși a fost amenințată cu moartea și a trecut prin mai multe încercări, ea nu și-a abandonat credința.

Sfântul Siluan Athonitul

Tot pe 24 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Siluan Athonitul. Acesta s-a născut în anul 1866, la Tambov, în Rusia, într-o familie de creștini.

În tinerețe, viața sa a fost marcată de o perioadă în care s-a îndepărtat de rigorile credinței. Potrivit mărturiilor despre viața sa, o experiență duhovnicească legată de Maica Domnului și mustrarea pentru felul în care își trăia viața l-au determinat să-și schimbe radical existența.

La vârsta de 26 de ani, Siluan a luat hotărârea de a merge la Sfântul Munte Athos. Acolo s-a călugărit la Mănăstirea Sfântul Pantelimon și a început o viață de rugăciune, ascultare și nevoință.

Sfântul Siluan Athonitul a rămas în Sfântul Munte până la sfârșitul vieții. Experiența sa duhovnicească și învățăturile sale au devenit cunoscute în întreaga lume ortodoxă.

Viața Sfântului Siluan este asociată în special cu rugăciunea pentru întreaga lume, smerenia și iubirea față de oameni. În scrierile și mărturiile despre el, un loc important îl ocupă lupta omului cu propriile slăbiciuni și căutarea unei relații cât mai profunde cu Dumnezeu.

Sfântul Siluan a insistat asupra faptului că rugăciunea nu trebuie să fie doar o practică formală, ci o lucrare interioară prin care omul își apropie sufletul de Dumnezeu.

Unul dintre cele mai cunoscute aspecte ale spiritualității sale este îndemnul la iubirea față de toți oamenii și la rugăciunea pentru cei aflați în suferință. Pentru Sfântul Siluan, credința autentică era legată de smerenie și de capacitatea omului de a nu se considera superior celorlalți.