Boala steatozică hepatică, cunoscută și sub denumirea de ficat gras, reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin acumularea excesivă de grăsime în ficat. Aceasta devine problematică atunci când depășește 5% din greutatea organului. Afecțiunea poate apărea atât în contextul consumului excesiv de alcool, cât și în absența acestuia, fiind corelată cu diverse tulburări metabolice.
Tipuri de steatoză hepatică
Steatoza hepatică se clasifică în două forme principale, în funcție de cauzele care determină acumularea de grăsimi în ficat:
Steatoza hepatică non-alcoolică
Acest tip apare la persoanele care nu consumă alcool în cantități mari și este frecvent asociat cu factori metabolici precum obezitatea, diabetul de tip 2, dislipidemia și sindromul metabolic.
Steatoza hepatică alcoolică
Este specifică persoanelor care consumă cantități ridicate de alcool. Alcoolul afectează metabolismul hepatic, favorizând acumularea grăsimilor. În timp, această formă poate evolua către steatohepatită alcoolică, fibroză și ciroză, condiții cu impact major asupra sănătății.
Simptomele ficatului gras
Manifestările steatozei hepatice pot fi variate, cele mai frecvente fiind:
- Oboseală cronică și slăbiciune generalizată, cauzate de incapacitatea ficatului afectat de a procesa eficient nutrienții și toxinele.
- Disconfort sau durere în partea dreaptă a abdomenului superior, datorită presiunii exercitate de un ficat mărit asupra organelor învecinate.
- Pierderea inexplicabilă în greutate.
- Balonare și dificultăți digestive, uneori asociate cu steatoza hepatică.
- Ficat mărit, detectabil în unele cazuri prin examinare fizică.
- Îngălbenirea pielii și a ochilor, simptom prezent în stadiile avansate, când ficatul nu mai poate metaboliza bilirubina.
Factori de risc și prevenție
Riscul dezvoltării steatozei hepatice este crescut de prezența unor condiții precum obezitatea, diabetul, rezistența la insulină, colesterolul ridicat, consumul excesiv de alcool și un stil de viață sedentar.
Prevenția presupune adoptarea unei diete echilibrate, bogată în legume, fructe, proteine slabe și grăsimi sănătoase, evitarea consumului excesiv de alcool și zaharuri rafinate, practicarea regulată a exercițiilor fizice și monitorizarea afecțiunilor metabolice.
În formele incipiente, steatoza hepatică poate fi gestionată și chiar inversată prin modificări ale stilului de viață, însă în cazurile avansate este necesară supraveghere medicală atentă pentru prevenirea complicațiilor.
Ceaiuri recomandate pentru ficatul gras
Potrivit unor studii, steatoza hepatică reprezintă punctul de plecare pentru majoritatea bolilor hepatice grave. Tratamentul acestei afecțiuni include terapii variate, de la medicație și nutriție, la imunoterapie, intervenții chirurgicale și, în cazurile terminale, transplant hepatic.
Pe lângă metodele convenționale, multe persoane apelează la terapii complementare, cum ar fi consumul de ceaiuri și suplimente pe bază de plante. Conform datelor oferite de healthline.com, aproximativ 65% dintre pacienții cu boli hepatice din Statele Unite și Europa utilizează astfel de produse.
Atenție! Consultați întotdeauna medicul specialist înainte de a începe orice tratament pe bază de plante sau ceaiuri, deoarece unele pot fi contraindicate sau pot avea efecte adverse.
Ceaiul verde
Ceaiul verde, deși nu este o plantă în sine, conține epigalocatechin-3-galat (EGCG), un compus polifenolic cu potențial benefic în afecțiunile hepatice. Studiile au evidențiat că suplimentarea cu extract de ceai verde poate reduce markerii de afectare hepatică (ALT și AST) și poate diminua acumularea de grăsime la nivelul ficatului.
Mod de preparare: se infuzează o linguriță de ceai verde în apă fierbinte (nu clocotită) timp de 3-5 minute, consumându-se 1-2 căni pe zi, de preferat dimineața sau după-amiaza.
Un studiu realizat în 2016 pe 80 de pacienți cu boală hepatică grasă nealcoolică a demonstrat că administrarea zilnică a 500 mg de extract de ceai verde timp de 90 de zile a condus la scăderi semnificative ale nivelurilor ALT și AST. Deși grupul placebo a înregistrat, de asemenea, o reducere a acestor markeri, aceasta nu a fost semnificativă statistic.
Un alt studiu de 12 săptămâni a confirmat aceste rezultate, observând îmbunătățiri ale parametrilor inflamatori și reducerea grăsimii hepatice. Consumul moderat de ceai verde este considerat sigur, dar suplimentele pe bază de extract pot, în cazuri rare, să provoace leziuni hepatice acute.
Ceaiul de armurariu
Armurariul (Silybum marianum) este bogat în silimarină, un complex flavonoidic cu efecte antioxidante, antiinflamatoare și hepatoprotectoare. Acesta favorizează regenerarea celulelor hepatice, reduce acumularea de grăsimi și scade stresul oxidativ asociat steatozei hepatice. De asemenea, poate îmbunătăți rezistența la insulină, un factor important în steatoza non-alcoolică.
Preparare: se adaugă o linguriță de semințe măcinate în apă fierbinte, se lasă la infuzat 10-15 minute și se strecoară. Se recomandă consumul a 1-2 căni pe zi, preferabil înainte de mese.
Ceaiul de păpădie
Păpădia are proprietăți detoxifiante, facilitând eliminarea toxinelor și a grăsimilor din ficat. Stimulează producția de bilă, îmbunătățind digestia grăsimilor, și conține antioxidanți puternici, precum flavonoidele și acidul clorogenic, care protejează celulele hepatice de stresul oxidativ.
Se fierb 1-2 lingurițe de rădăcină uscată în 250 ml de apă timp de 5-10 minute, apoi se lasă la răcit. Se consumă 1-2 căni pe zi, înainte de mese.
Ceaiul de anghinare
Anghinarea conține cinarină, un compus care stimulează funcția hepatică și secreția biliară, contribuind la reducerea colesterolului și a grăsimilor din ficat. Are efect antioxidant și antiinflamator, protejând celulele hepatice.
Se infuzează o linguriță de frunze uscate în 250 ml de apă fierbinte timp de 10-15 minute și se consumă 1-2 căni pe zi, de preferat după mese.
Ceaiul de turmeric
Turmericul este cunoscut pentru conținutul său de curcumină, un compus cu proprietăți hepatoprotectoare, antiinflamatoare și antioxidante. Ajută la reducerea acumulării de grăsimi în ficat, previne inflamația și stimulează detoxifierea prin creșterea fluxului biliar.
Se prepară prin infuzarea unei lingurițe de turmeric pudră în 250 ml de apă fierbinte, timp de 5-10 minute. Pentru o absorbție mai bună a curcuminei, se poate adăuga un praf de piper negru. Se consumă 1-2 căni pe zi.
Un studiu efectuat pe persoane cu ficat gras nonalcoolic a demonstrat că administrarea zilnică a 500 mg de curcumină timp de 8 săptămâni a redus semnificativ conținutul de grăsime hepatică și valorile AST și ALT față de un grup placebo.
Ceaiul de ghimbir
Ghimbirul posedă proprietăți antiinflamatoare și antioxidante, contribuind la protecția ficatului. Ajută la îmbunătățirea sensibilității la insulină și a metabolismului lipidic, reducând astfel ficatul gras. De asemenea, sprijină digestia și ameliorează balonarea asociată cu disfuncțiile hepatice.
Pentru preparare, o rădăcină medie de ghimbir proaspăt se spală, se taie felii sau se rade, apoi se infuzează în 1 litru de apă clocotită timp de 10-15 minute. Se consumă 1-2 căni pe zi.
Un studiu realizat pe pacienți cu steatoză hepatică nonalcoolică care au luat suplimente cu 2 grame de ghimbir zilnic timp de 12 săptămâni a arătat reduceri semnificative ale ALT, GGT, markerilor inflamatori și a grăsimii hepatice, comparativ cu un grup placebo.
