Daniel Bălaș este revoltat față de obiceiul românilor de a se lăuda cu înmormântările. Fostul cleric este ferm convins că este esențial să oferi confort și bucurii omului în timpul vieții sale, deoarece după moarte nu mai poate experimenta nimic. El consideră că gesturile făcute cu mândrie, doar pentru a evita ridicolul în ochii lumii, nu sunt conforme cu voința divină, conform opiniei sale.
În timp ce slujea la un serviciu funerar în timpul cât a fost preot, Daniel Bălaș a fost surprins să observe că locuința persoanei decedate era extrem de modestă. În contrast, a fost șocat să constate că la poartă aștepta un dric luxos, că mormântul era un mausoleu imens, iar masa organizată la căminul cultural era bogată și opulentă. Familia îndurerată a primit ajutor financiar din partea Primăriei și a vecinilor pentru a organiza înmormântarea, în timp ce locuința bătrânului era într-o stare precară.
Daniel Bălaș condamnă ferm obiceiul românilor de a face lucruri doar pentru a evita critica publicului: „Vă îmbătați cu apă rece că astea sunt primite în ceruri. Doar în cerurile neștiinței voastre”.
Bălaș îi reproșează pe cei în doliu că s-au înglodat în datorii pentru a evita judecata publicului, fără să fi fost capabili să ofere bătrânului condiții decente de trai.
Daniel Bălaș a ajuns la concluzia că în România, ceremoniile de nuntă și botezurile sunt mai accesibile financiar decât înmormântările, deoarece la acestea din urmă „plătești din prima zi când a murit până la 7 ani”.
„Stăteau într-o cocioabă, într-un grajd. Am ajuns acolo, toți au început să plângă, zici că mă impresionau pe mine să le zic la sfârșit: ‘Nu mai dați bani c-ați plâns destul. Mai plângeți și pentru bani? Nu mai are rost’.
Am ajuns acolo, când intru la moș în cameră, m-a luat o amețeală. Nu cred că l-a spălat, bine că l-a înmormântat a doua zi, că dacă-l mai lăsa vreo două zile, nu te mai atingeai de moș. Zic: ‘Puneți tămâie multă să iasă duhul ăsta necurat din moș”.
În două minute am terminat și slujba, și stâlpi, și tot, eram și ieșit. Când am intrat, nu era nicio mașină, când am ieșit, ditamai dricul la poartă, un Mercedes de îți curgeau balele după dricul ăla. Zic o avea moșul vreun nepoțel prin America și a plătit ăla să arate cine a fost ta-su la viața lui, chiar dacă l-a ținut în grajd acolo, dar să se vadă că a fost ta-su, l-a iubit mult, știți cum fac românii.
Am ieșit, zic ia uite cât dricul aici, cruce îmbălsămată frumos, mirosea crucea mai bine ca mortul, coșciug aurit pe margini, niște condiții. Eu i-am întrebat: ‘Aici locuiți?’ ‘Da, îmi zice fiica moșului, eu lucrez la primărie, facem de toate, iar soțul la oi’. ‘Și zic cu dricul ăsta?’ ‘Ei, să fim și noi în rând cu lumea’.
Am ajuns la biserică, au venit cu coroane, cred că sute de lei numai pe coroanele alea. Au început să arunce cu pachetele prin biserică, zici că eram la lăutari. La ce fel arată înmormântarea asta, zici că-i nunta lui Țiriac.
Cireașa de pe tort a fost la cimitir: un cavou mai șmecher decât casa. ‘Ei, părinte, ne râdea lumea dacă îl băgam așa în mormânt’. ‘Râdea lumea, dar lumea nu râde că stați acolo ca niște șobolani îngrămădiți în două camere?’ ‘Dar nu mai am un of e suflet că știu că e tata fericit, că de-asta am făcut toată pregătirea asta’.
‘Dar de unde ați avut voi bani?’ ‘Ei, am făcut un CAR, părinte. Nici nu știți cum e lumea, că te râde dacă n-ai’.
‘Dar când ieșiți ca potârnichile din grajdul ăla nu vă râde nimeni?’
Am plecat de acolo, zic ‘unde ați pus mesele, acasă, nu?’ ‘Nu, părinte, la salon, aici la căminul cultural’. Zic asta-i nuntă, cred că asta e aici vreo machetă și, de fapt, moșul se însoară și îmi faceți vreo surpriză.
‘Dar moșul a văzut vreo masă din asta la cămin?’ Am ajuns la cămin, aperitive de toate felurile, am zis că am aterizat la vreo nuntă de împărați. Am terminat slujba. Sute de milioane au cheltuit. La sfârșit vine la mine și îmi zice: ‘Sărut-mâna, părinte, vă mulțumim, uitați 800 de lei’ ‘Dar ce-am făcut într-o oră de 800 de lei?’ ‘Nu, părinte, așa merge darul la noi aicea’.
‘Cât ați cheltuit pe asta?’ ‘Nu mai contează, părinte, că ne-a ajutat și Primăria, și lumea din sat, am făcut și noi CAR’. ‘Da oare de ce n-ați cheltuit mult când trăia moșu, să faceți și voi 2-3 cămăruțe acolo, cu lumea din sat, cu Primăria, că acum mortul nu mai simte nimic, nu mai vede nimic, voi ați rămas cu datorii’.
Am ajuns la concluzia că o nuntă și un botez în România sunt mai ieftine decât o înmormântare. La înmormântare vin și ăia neinvitați, dar la botez și la nuntă vin doar invitații. Și ca să nu te râdă ăia neinvitați, ești dispus să arunci cu bani. Plătești din prima zi când a murit până la 7 ani ca să te țină el minte, dar tu nu i-ai plătit o masă în oraș, o oră de relaxare undeva, nu i-ai dat o haină mortului, ai făcut totul să te vadă lumea.
Până când o să vă îmbătați cu apă rece că toate astea sunt primite în ceruri? Doar în cerurile neștiinței voastre. Așa ceva lui Dumnezeu nu-i place. Dumnezeu a intrat în pământ doar cu o fașă albă și o piatră peste el. Acum, mormintele noastre sunt precum trupurile, văruite, iar înăuntru stricăciuni„, spune Daniel Bălaș într-un clip postat pe Facebook.
