De ce nu se dă niciodată pomană în număr par. Greșeala pe care o fac mulți români fără să știe

Ritualurile funerare din România sunt guvernate de simboluri stricte, menite să asigure liniștea celor trecuți în neființă. Dintre toate obiceiurile păstrate în popor, regula conform căreia pomana se oferă exclusiv în număr impar este una dintre cele mai răspândite și respectate, având semnificații profunde legate de continuitatea sufletului.

Această practică nu este o simplă coincidență matematică, ci reflectă o viziune arhaică asupra universului. În mentalitatea tradițională, numerele impare sunt asociate cu energia vitală, dinamismul și, cel mai important, cu ideea de „deschidere”. Spre deosebire de cifrele pare, care sugerează închidere, finalitate și structură completă, numărul impar lasă loc de trecere, fiind considerat o punte esențială între lumea viilor și cea a morților.

Conform credințelor populare, sufletul celui decedat se află într-o călătorie spirituală timp de 40 de zile după moarte. Pentru a nu bloca această ascensiune, obiectele oferite drept ofrandă nu trebuie să creeze perechi perfecte, ci să sugereze un drum care continuă. Se consideră că numerele pare ar putea simboliza o oprire bruscă sau o stagnare a sufletului, lucru de evitat în cadrul ritualurilor de trecere.

Simbolistica este vizibilă în special în cazul colacilor, un element central al pomenirii. Aceștia nu se oferă niciodată în număr par. Un colac reprezintă individualitatea sufletului, în timp ce trei colaci fac trimitere directă la Sfânta Treime, ancorând obiceiul în dogma creștină. Analiza acestor tradiții, prezentată de Redacția.ro, subliniază faptul că cinci colaci pot simboliza simțurile umane, însă indiferent de cantitate, condiția rămâne aceeași: lipsa soțului.

Regula se extinde asupra întregului pachet oferit de pomană. Fie că este vorba despre lumânări, vase, prosoape sau fructe, românii au grijă ca totalul să nu fie par. Chiar și în cazul mâncărurilor gătite, se încearcă respectarea acestui principiu. Bătrânii satelor explică faptul că pomana în număr par este destinată „viilor” și evenimentelor festive, cum ar fi nunțile, unde stabilitatea și echilibrul sunt dorite, în timp ce pentru cei adormiți este necesară fluiditatea simbolizată de imperfecțiunea numărului impar.

Deși biserica pune accent în primul rând pe milostenie și pe curățenia inimii celui care dăruiește, tradiția numărului impar s-a contopit cu practicile creștine, având rădăcini care coboară până în epocile precreștine. În acele vremuri, numerele impare erau văzute ca fiind purtătoare de viață și protecție ritualică.

Obiceiul servește și ca o formă de liniștire a conștiinței pentru familia rămasă în urmă. Respectând algoritmul moștenit din generație în generație, cei vii simt că și-au îndeplinit datoria morală corect, facilitând drumul celui drag. Chiar dacă unii consideră că o greșeală în numărarea obiectelor este iertată prin intenția bună, norma nescrisă rămâne un reper de bază în organizarea oricărei pomeni.