Pentru ca moștenitorii unei persoane decedate să își poată revendica drepturile, este necesar să dezbată succesiunea la notar. Acesta este pasul prin care se confirmă acceptarea sau renunțarea la moștenire, iar termenul în care se poate face această procedură este reglementat de lege.
Cât timp au moștenitorii pentru a accepta moștenirea?
Moștenitorul are la dispoziție un an de zile de la decesul persoanei pentru a decide dacă acceptă sau nu moștenirea. Acest termen poate fi respectat printr-o decizie scrisă, printr-un document semnat de moștenitor sau chiar prin acțiuni ce demonstrează intenția de a accepta moștenirea, cum ar fi gestionarea bunurilor moștenite.
În principiu, dreptul de a moșteni nu se pierde niciodată, însă există excepții importante care trebuie luate în considerare. Astfel, dacă moștenitorul nu acceptă moștenirea în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, acesta pierde dreptul la moștenire, conform prevederilor din Codul Civil (art. 700). În plus, dacă nu se exprimă dorința de a moșteni într-un termen de un an, se consideră că persoana a renunțat de facto la moștenire.
Totuși, există și anumite situații în care termenul de un an poate varia, precum:
- În cazul în care moștenitorul s-a născut după deschiderea moștenirii, termenul curge de la nașterea sa;
- Dacă înregistrarea morții persoanei decedate s-a făcut pe baza unei hotărâri judecătorești, termenul va începe de la data înregistrării, cu excepția cazului în care moștenitorul a aflat despre moartea sau hotărârea respectivă mai devreme;
- Dacă testamentul care conține un legat este descoperit după deschiderea moștenirii, termenul începe de la momentul cunoașterii acestuia de către legatar;
- Dacă moștenitorul află ulterior deschiderii moștenirii despre legătura de rudenie care îl îndreptățește la moștenire, termenul curge de la această dată.
Cine are dreptul la moștenire?
Moștenirea se referă la modul în care bunurile și datoriile unei persoane defuncte ajung la moștenitorii legali sau cei desemnați prin testament. În primul rând, copiii și soțul supraviețuitor au dreptul de a moșteni. Dacă nu există copii sau soț, moștenirea revine părinților, fraților, surorilor sau copiilor acestora. În lipsa acestora, moștenesc bunicii și străbunicii, iar, în ultima instanță, mătușile, unchii și verii primari. Un copil conceput, dar nenăscut la momentul decesului părintelui, are dreptul la moștenire alături de ceilalți moștenitori.
Cine poate pierde calitatea de moștenitor?
Deși o persoană poate fi parte din una dintre clasele de moștenitori, aceasta poate fi exclusă de la moștenire printr-o procedură numită „nedemnitate”. Legea prevede această situație în cazul în care persoana respectivă a comis fapte grave împotriva defunctului sau altor moștenitori. Un judecător sau un notar are competența de a stabili dacă o persoană este nedemnă de a moșteni.
Printre persoanele care pierd dreptul de moștenitor se numără:
- Cei condamnați pentru o infracțiune de omor asupra defunctului;
- Cei care au comis, înainte de deschiderea succesiunii, o infracțiune cu intenția de a ucide un alt moștenitor;
- Moștenitorul care a distrus testamentul defunctului.
