Joia Mare, sărbătorită în joia dinaintea Paștelui, reprezintă pentru credincioși un moment de profundă smerenie și curățare spirituală, marcând patru evenimente esențiale din viața lui Iisus Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și prinderea Mântuitorului. Această zi este încărcată de tradiții și restricții care reflectă semnificația profundă a săptămânii care precede Învierea.
Semnificația spirituală a Joiei Mari
Joia Mare amintește credincioșilor gestul Mântuitorului de a le spăla picioarele apostolilor, un simbol al smereniei și al purificării de păcate. Tot în această zi, se celebrează Cina Domnească, momentul în care Iisus a instituit Taina Împărtășaniei, folosind pâinea și vinul pentru a prefigura jertfa Sa. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și prinderea lui Iisus de către cei care doreau să-l ucidă sunt, de asemenea, evenimente comemorate în această zi.
Denia specifică Joiei Mari include citirea celor 12 evanghelii care descriu patimile Mântuitorului. Procesiunea liturgică cuprinde Denia și Vecernia, unite cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. O tradiție liturgică importantă este încetarea bătăii clopotelor, care sunt înlocuite de toacă până la Înviere.
Tradiții și obiceiuri în Joia Mare
Conform tradiției, în această zi se vopsesc ouăle roșii, iar pregătirile pentru coacerea pascăi și a cozonacilor sunt în toi. Pasca se prepară din făină albă cernută, iar cojile de ouă nu sunt aruncate sau arse, ci adunate cu grijă și aruncate în apele curgătoare în Sâmbăta Mare, pentru a proteja păsările de pradă în sezonul cald.
De asemenea, există restricții alimentare stricte: oțetul și urzicile sunt interzise, chiar și pentru cei care nu țin post. Această practică are o semnificație simbolică, amintind de suferințele lui Iisus, care a fost bătut cu urzici și stropit cu oțet în timpul răstignirii.
În Joia Mare, femeile nu au voie să spele haine, nici manual, nici la mașina de spălat, ultima zi permisă pentru această activitate fiind Miercurea Mare, conform obiceiurilor strămoșești.
Contextul Săptămânii Mari
Săptămâna Mare, cunoscută și ca Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Sfântă, reprezintă ultima săptămână a Postului Mare și perioada premergătoare Paștelui, cuprinzând zilele de la Florii până în Sâmbăta Mare inclusiv. Aceasta nu trebuie confundată cu Săptămâna Luminată, care urmează după Paște.
În această perioadă, preoții îndeamnă la post, rugăciune și spovedanie, iar Deniile sunt elementul central al practicilor religioase. Săptămâna începe cu Sâmbăta lui Lazăr, ziua dinaintea Duminicii Floriilor, și se încheie cu sărbătoarea Învierii.
