Ziua de 30 noiembrie, dedicată sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, este însoțită de o mulțime de tradiții și obiceiuri populare care prevestesc norocul, sănătatea și sporul în anul ce urmează. Unul dintre cele mai răspândite ritualuri este semănarea grâului la încolțit, practică transmisă din moși-strămoși.
Conform tradiției, grâul se pune la încolțit în seara de 29 noiembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Andrei. Fiecare membru al familiei ar trebui să aibă propriul ghiveci sau recipient, pentru ca norocul și belșugul să se împartă în mod egal.
Pentru semănare se folosește o mână de grâu, pusă într-un vas cu pământ sau într-un ghiveci mic. Boabele se acoperă cu un strat subțire de pământ și se așază la lumină, de obicei lângă fereastră.
Semnificația este clară: dacă până la Anul Nou grâul răsare des, verde și viguros, cel care l-a plantat va avea un an plin de sănătate, prosperitate și împliniri.
Usturoiul are un rol central în această perioadă. În unele case, se ung cu usturoi zdrobit ușile, ferestrele, porțile și adăposturile animalelor, pentru a ține departe spiritele rele. Usturoiul sfințit era păstrat lângă icoane tot anul și folosit ca remediu la nevoie.
Tot pentru protecție, se presărau firimituri de pâine în curte, în case se aprindeau candele, iar animalele primeau busuioc sfințit și agheasmă.
În unele regiuni, oamenii pregăteau droburi de sare descântate, pe care le îngropau sub grajd. Acestea erau scoase la suprafață de Sfântul Gheorghe, în aprilie, și folosite pentru apărarea animalelor.
Obiceiurile legate de dragoste sunt, poate, cele mai cunoscute. Fetele tinere puneau busuioc sfințit sub pernă, sperând că în vis le va apărea chipul ursitului.
Alte tradiții includ:
aducerea în casă a crenguțelor de vișin – dacă înfloresc până la Crăciun, vestesc un an bogat
semănarea grâului în vase mici, ritual asemănător celui de familie
folosirea cepei pentru a „citi” lunile anului – cepele stricate prevestesc luni grele, cele care încolțesc anunță prosperitate
În unele sate, fetele foloseau vase noi de lut, cărbuni aprinși și incantații sau priveau la miezul nopții într-un pahar cu „apă neîncepută”, în care lăsau o verighetă sfințită.
Vremea din noaptea de Sfântul Andrei era considerată un indiciu important pentru iarna ce urma:
noapte senină și caldă → iarnă blândă
cer înnorat, lună plină, ninsoare ori ploaie → iarnă grea, cu troiene
Aceste credințe, păstrate din generație în generație în satele românești, continuă să fie parte din patrimoniul cultural popular.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]