Ajunul Bobotezei, marcat în calendarul creștin-ortodox pe data de 5 ianuarie, reprezintă o zi de pregătire spirituală intensă care precede sărbătoarea Botezului Domnului, fiind considerată în tradiția populară un moment încărcat de sacralitate și practici ritualice.
Potrivit canoanelor Bisericii, mai exact Canonul 1 al Sfântului Teofil al Alexandriei, în Ajunul Bobotezei se ține post negru, credincioșii neavând voie să mănânce sau să bea nimic. Această zi de post total amintește de perioada secolelor IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune timp de 40 de zile pentru a primi botezul în seara acestei zile. După botez, aceștia puteau participa pentru prima dată la liturghie și se puteau împărtăși.
Există însă și excepții menționate în Tipicul Sfântului Sava: dacă Ajunul cade într-o zi de sâmbătă sau duminică, nu se ține post negru. Astăzi, creștinii postesc pentru a putea gusta cu vrednicie, a doua zi, din Agheasma Mare.
În anumite regiuni, în special în Moldova, există tradiția ca credincioșii să guste pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, începând cu Ajunul Bobotezei și până pe 14 ianuarie, la odovania praznicului.
Deși unii preoți îi opresc pe credincioși să ia Agheasma Mare, Sfântul Sava contrazice această practică, argumentând importanța sfințirii: „Aceștia nu fac bine pentru că prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfințirea lumii și a întregii făpturi… Deci de unde este socotința acestora pentru ca să nu guste apa aceasta, deoarece trebuie să știm că nu pentru această Apă este necurăția în noi, ci devenim necurați prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca să ne curățim de acestea, bem fără de îndoială această Sfântă Apă”.
Preoții merg în această zi pe la casele oamenilor cu „Iordanul”, sfințind gospodăriile și pe locuitorii acestora. Cu Agheasma Mare se stropesc, de asemenea, lucrurile care necesită binecuvântare, precum crucile, troițele, clopotele, veșmintele liturgice sau icoanele.
În planul tradițiilor populare, Ajunul Bobotezei este însoțit de numeroase superstiții legate de vreme, prosperitate și destin. Se spune că în noaptea de Bobotează se deschid cerurile, iar celui care vede acest fenomen, Dumnezeu îi îndeplinește dorințele.
O credință veche susține că în această noapte gerul este atât de aspru încât „ouăle de corb crapă”, scoțând puii care vor încerca să zboare. De asemenea, strănutul în ziua de Ajun este considerat un semn de spor pentru anul ce urmează.
Pentru fetele nemăritate, tradiția oferă mai multe practici pentru aflarea ursitului. Acestea pot cere sau fura de la preot un fir de busuioc sfințit pentru a-l pune sub pernă, sperând să-și viseze viitorul soț. O altă metodă implică legarea unui fir de mătase roșie și a unui firicel de busuioc pe degetul inelar.
Superstițiile legate de vreme joacă un rol important în predicțiile pentru noul an agricol. Dacă în Ajunul Bobotezei este brumă pe pomi, se anunță o recoltă bogată de fructe, iar dacă zăpada scârțâie sub picioarele preotului, anul va fi unul rodnic.
Pe de altă parte, dacă picură din streașină sau dacă ziua este ploioasă, se preconizează un an ploios. Direcția în care preotul aruncă stropii de agheasmă este considerată direcția din care vor veni ploile peste an. Totodată, o veche superstiție spune că fetele care puneau busuioc la streașină și îl găseau a doua zi plin de chiciură urmau să se mărite cu un băiat bogat, iar o femeie care alunecă și cade pe gheață în această zi ar urma să aibă parte de o căsătorie în viitorul apropiat.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]