În fiecare an, pe 14 septembrie, creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători ale începutului de toamnă și cea mai veche sărbătoare creștină dedicată cinstirii Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
În 2026, sărbătoarea este prăznuită luni, 14 septembrie, și este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox.
Cunoscută în popor și sub numele de Ziua Crucii, sărbătoarea a fost înconjurată de-a lungul timpului de numeroase obiceiuri, credințe și superstiții. Unele dintre acestea se mai păstrează și astăzi, în special în lumea satului.
Este important însă ca tradițiile populare să nu fie confundate cu rânduiala Bisericii. Pentru credincioși, semnificația zilei este legată înainte de toate de Sfânta Cruce, post, rugăciune, pocăință și fapte bune.
Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre zilele în care Biserica rânduiește post, indiferent de ziua săptămânii în care cade sărbătoarea.
Postul amintește de Patimile și Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos și nu trebuie înțeles doar ca renunțarea la anumite alimente.
Din perspectivă creștină, postul este însoțit de rugăciune, pocăință, iertare, milostenie și încercarea de a ne apropia mai mult de Dumnezeu.
Sfânta Cruce amintește totodată de încercările prin care fiecare om poate trece de-a lungul vieții. De aici provine și cunoscuta expresie populară „Fiecare om își poartă crucea”.
A-ți purta crucea nu înseamnă însă să cauți suferința, ci să înfrunți greutățile vieții fără să îți pierzi credința și nădejdea.
Pentru credincioși, ziua de 14 septembrie este în primul rând una dedicată rugăciunii și reculegerii.
Cei care au posibilitatea pot participa la Sfânta Liturghie și la slujbele dedicate sărbătorii. Este, de asemenea, un moment potrivit pentru împăcare, iertare și ajutorarea celor aflați în nevoie.
Milostenia făcută discret, fără a aștepta ceva în schimb, este una dintre faptele creștinești prin care poate fi cinstită această zi.
Credincioșii sunt îndemnați să postească potrivit puterii și situației fiecăruia și să pună accent nu doar pe ceea ce mănâncă, ci și pe comportament și relația cu cei din jur.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții populare legate de 14 septembrie se referă la anumite alimente.
În unele regiuni ale țării s-a transmis din generație în generație credința potrivit căreia în această zi nu ar trebui consumate anumite fructe sau roade care, atunci când sunt tăiate, pot aminti prin forma lor de o cruce.
În diferite tradiții locale sunt amintite nucile, merele, perele sau alte roade specifice toamnei.
Această regulă nu reprezintă însă o interdicție a Bisericii.
Este vorba despre o credință populară, iar rânduiala religioasă pentru 14 septembrie este postul. Prin urmare, asemenea obiceiuri trebuie privite ca elemente ale folclorului românesc, nu ca porunci bisericești.
În lumea satului românesc s-au păstrat și numeroase obiceiuri referitoare la pomenirea celor adormiți.
În anumite zone, oamenii obișnuiau să împartă colaci, miere, apă și alte alimente de post, uneori alături de o lumânare, în memoria celor plecați dintre ei.
Formele concrete diferă de la o regiune la alta, însă rugăciunea pentru cei adormiți și milostenia sunt practici creștinești.
Ajutorarea unei persoane sărace, oferirea de alimente unei familii aflate în dificultate sau o altă faptă bună făcută fără laudă pot reprezenta modalități prin care credincioșii aleg să marcheze această sărbătoare.
Dincolo de dimensiunea religioasă, 14 septembrie reprezenta un reper important și în calendarul tradițional al satului românesc.
În vechime, luna septembrie era cunoscută în popor și sub denumirea de „Răpciune”, iar Ziua Crucii era asociată cu apropierea sezonului rece.
Gospodarii urmăreau cu atenție schimbările din natură, strângeau roadele și începeau pregătirile pentru lunile de toamnă și de iarnă.
O veche credință populară spunea că, începând cu Ziua Crucii, pământul începe să se „închidă”, iar vietățile care se ascund pe timpul iernii încep să se retragă spre adăposturi.
Tot din folclor provine imaginea potrivit căreia florile ar „vorbi” între ele înainte să se usuce, ca și cum și-ar lua rămas-bun până la revenirea primăverii.
Brândușele de toamnă și alte flori care apar în această perioadă au primit, la rândul lor, diferite semnificații în tradițiile locale.
În unele zone, Ziua Crucii era considerată importantă și pentru culegerea anumitor plante, ierburi și roade ale toamnei.
Acestea puteau fi păstrate în gospodărie și utilizate ulterior în diferite practici tradiționale.
Astfel de obiceiuri fac parte din folclor și din vechile practici populare. Ele nu trebuie confundate cu învățătura Bisericii și nici considerate automat metode cu efecte medicale dovedite.
Ziua de 14 septembrie are o semnificație aparte și pentru Mănăstirea Dervent din județul Constanța, un cunoscut loc de pelerinaj și rugăciune.
Numeroși credincioși obișnuiesc să ajungă aici pentru a participa la slujbe și pentru a se ruga.
Mănăstirea este cunoscută inclusiv pentru crucile de piatră aflate în incinta sa și pentru tradiția duhovnicească dezvoltată în jurul acestui loc.
În jurul sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci s-au adunat, de-a lungul generațiilor, numeroase obiceiuri. Unele reprezintă mărturii interesante despre modul în care trăiau oamenii în vechiul sat românesc, în timp ce altele au caracter de superstiție.
Pentru credincios, centrul zilei de 14 septembrie rămâne însă Sfânta Cruce și Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.
Ziua nu ar trebui trăită cu teama că încălcarea unui obicei popular ar putea aduce ghinion. Accentul cade pe post, rugăciune, iertare, milostenie și apropierea de Dumnezeu.
Dincolo de toate tradițiile păstrate din generație în generație, mesajul sărbătorii rămâne unul al credinței și al nădejdii în fața încercărilor vieții.
„Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]