Creștin-ortodocșii sărbătoresc în Vinerea Luminată, în anul 2025, praznicul Izvorul Tămăduirii, un eveniment cu o profundă încărcătură spirituală dedicat Maicii Domnului. Această zi este marcată de tradiții și obiceiuri care reflectă credința în puterea vindecătoare a apei sfințite și în mijlocirea Maicii Domnului în momentele de încercare.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii – un praznic împărătesc dedicat Maicii Domnului
În tradiția populară, această zi este considerată norocoasă și rodnică pentru săpătorii de fântâni, cărora zgomotul apei le indică mai ușor sursa de apă, fie în grădina casei, fie în zonele de câmpie sau deal. În toate bisericile ortodoxe, se oficiază slujbe specifice Săptămânii Luminate, în cadrul cărora se săvârșește sfințirea apei – Agheasma Mică.
După această slujbă, preoții stropesc credincioșii cu apă binecuvântată, acompaniați de troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău”.
Credincioșii consideră acest moment ca având un efect purificator și protector împotriva energiilor negative și a pagubelor. Apa sfințită dobândește astfel o putere tămăduitoare, iar bolnavii care respectă ritualul și consumă Agheasma dimineața, înainte de micul dejun, se vindecă, potrivit credinței populare. De asemenea, cu această apă se stropește întreaga gospodărie, cu excepția băii.
Asocierea Maicii Domnului cu Izvorul Tămăduirii este legată de rolul său de mijlocitoare către Iisus, fiind invocată în special în momentele de suferință și necaz.
O sărbătoare cu o tradiție de peste 1500 de ani
Praznicul Izvorul Tămăduirii are o vechime de aproximativ 1500 de ani și este legat de un miracol petrecut în secolul al V-lea, în timpul vieții sfântului Leon cel Mare, înainte de a deveni împărat al Imperiului Bizantin.
Conform legendei, Leon se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului când a întâlnit un bătrân orb, pe care s-a oferit să-l călăuzească. Pe parcursul discuției, Leon a aflat că bătrânul era un om religios și că în pădurile imperiale existau izvoare și lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihaștrilor.
Printr-un moment de rătăcire, bătrânul a cerut apă, însă Leon nu a găsit niciun izvor. Atunci o voce i-a poruncit să pătrundă mai adânc în pădure pentru a găsi apă. Urmând această poruncă, Leon a adus apă pe care a folosit-o pentru a unge ochii orbului, care și-a recăpătat vederea în mod miraculos.
Bătrânul a mărturisit atunci că Maica Domnului era prezentă, iar Leon a înțeles că a descoperit „Izvorul Tămăduitor, fântâna dătătoare de sănătate”.
Orbului i s-a prezis că Leon va deveni împărat, iar după urcarea sa pe tron, una dintre primele sale griji a fost să construiască o biserică în apropierea izvorului tămăduitor. Se spune că și împăratul Justinian a fost vindecat după ce a băut apă din acest izvor.
Izvorul a fost păstrat până în zilele noastre, iar la Istanbul, în locul fostei cetăți Constantinopol, există o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii, construită în secolul al XIX-lea, sub care se află un paraclis din secolul al V-lea ce adăpostește izvorul cu apă tămăduitoare.
Tradiții și obiceiuri asociate sărbătorii
În ziua praznicului, tinerii din anumite zone ale țării obișnuiau să facă legământul juvenil în case, grădini sau în jurul unui copac înflorit. Acești „legați” – rude sau frați de cruce – se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii, și se comportau unii față de ceilalți ca adevărați frați și surori.
Ritualul stropirii cu Agheasma Mică se aplică în toate încăperile casei, cu excepția băii, iar în Vinerea Luminată, se spune că apele sunt mai zgomotoase, facilitând găsirea surselor de apă de către fântânari.
De asemenea, gospodarii stropesc cu apă sfințită vitele de povară pentru sănătate și spor în muncile agricole, precum și grădinile și livezile, pentru un an rodnic și pentru protecția recoltelor împotriva grindinei.
Interdicții în ziua Izvorului Tămăduirii
În această zi sfântă, femeile trebuie să evite spălatul, călcatul sau croitul hainelor, deoarece se crede că aceste activități nu vor avea succes și nu se vor putea finaliza.
O superstiție spune că dacă cineva lasă o cană sau un vas cu apă sub un nuc sau un soc și găsește mai târziu pământ la fundul vasului, înseamnă că acea persoană nu mai are multe zile de trăit.
