Vitamina B12, cunoscută sub denumirea științifică de cobalamină, este un element vital pentru funcționarea optimă a organismului uman. Această substanță organică joacă un rol esențial în formarea și maturarea globulelor roșii și a trombocitelor, fiind totodată indispensabilă pentru sănătatea sistemului nervos și pentru sinteza neurotransmițătorilor la nivelul neuronilor.
Deoarece corpul uman nu poate sintetiza singur această vitamină, ea trebuie preluată din surse externe. Potrivit Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentară din Franța (ANSES), vitamina B12 este produsă de microorganisme, în special de bacterii și arhee. Principalele surse alimentare sunt organele (în special ficatul), peștele, ouăle, laptele și produsele lactate.
Deficiența de vitamina B12 este o problemă de sănătate publică destul de întâlnită. Datele furnizate de Spitalele Universitare din Strasbourg arată că această carență are o prevalență de până la 15% în rândul persoanelor vârstnice. Lipsa acestei substanțe poate genera complicații severe, uneori ireversibile, care pot pune în pericol prognosticul vital și funcțional al pacienților, afectând în special sistemul hematologic și cel psiho-neurologic.
Un deficit prelungit de cobalamină poate avea efecte grave asupra sistemului nervos și a stării generale de sănătate, ducând la:
Din punct de vedere fizic, pacienții se pot confrunta cu o oboseală semnificativă, slăbiciune musculară, paloare și dificultăți de respirație (dispnee). Alte semne includ amețeala, creșterea ritmului cardiac și, în anumite cazuri, mărirea splinei și a ficatului.
Manualul MSD explică faptul că o cauză majoră a acestui deficit este regimul alimentar restrictiv. Veganii și vegetarienii care nu consumă produse de origine animală sunt cei mai expuși. De asemenea, sursa citată precizează că „dacă o mamă vegană își alăptează copilul, ea este expusă riscului de a dezvolta deficiență de vitamina B12”.
Pe lângă dietă, absorbția inadecvată a vitaminei poate fi provocată de factori medicali precum:
Depozitarea insuficientă a vitaminei, cauzată de afecțiuni hepatice, reprezintă o altă cauză a carenței. Totodată, Spitalele Universitare din Geneva subliniază că persoanele care suferă de boli autoimune, cum ar fi tiroidita, boala Graves sau vitiligo, pot fi afectate de acest deficit.
Diagnosticarea deficitului se realizează în principal prin analize de sânge care evaluează nivelul globulelor roșii. Manualul MSD menționează că „puteți face o endoscopie (folosind un tub de vizualizare flexibil pentru a examina direct structurile interne) pentru a vedea dacă există distrugere a celulelor gastrice”.
Tratamentul vizează restabilirea nivelului optim de vitamina B12. În primă fază, se recomandă consumul de alimente bogate în această substanță, precum ouăle, somonul sau brânza camembert. Pentru pacienții fără simptome clinice, se utilizează suplimentarea pe cale orală.
În cazurile mai grave, unde există deja leziuni ale nervilor, sunt necesare injecții intramusculare. Conform Manualului MSD, „aceste injecții se administrează o dată pe lună fără limită de timp, până când tulburarea care provoacă deficiența s-a vindecat”.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]