În ciuda majorărilor recente, România rămâne una dintre țările europene cu cele mai mici pensii, reflectând disparități adânci între Est și Vest. Datele Eurostat și OCDE scot la iveală o imagine clară a inechităților din sistemele de protecție socială din Europa, în care România pare blocată într-o zonă de subdezvoltare bugetară și socială.
În 2022, pensia medie în România era de doar 424 de euro pe lună, adică aproximativ 5.100 de euro pe an. Deși în prezent aceasta a ajuns la aproximativ 545 de euro lunar (2.766 lei), conform celor mai recente estimări, decalajul față de media Uniunii Europene, care se ridică la 1.344 de euro, rămâne extrem de pronunțat.
Comparativ, Germania oferă o pensie medie de 1.492 de euro, Spania de 1.508 euro, iar țări nordice precum Suedia, Norvegia sau Danemarca depășesc pragul de 2.200 de euro. Islanda se află în fruntea clasamentului, cu o pensie medie de 3.000 de euro pe lună, confirmând astfel diferențele majore de standard de viață între vestul și estul continentului.
În partea inferioară a clasamentului se regăsesc statele din Balcani și Europa de Est. Albania are o pensie medie de doar 133 de euro, în timp ce Bulgaria și Serbia oferă între 292 și 300 de euro. România, deși poziționată ușor mai sus, se menține totuși într-o zonă a subzistenței. Pensiile medii din Polonia (575 euro) sau Cehia (peste 600 euro) depășesc clar nivelul românesc, semnalând o nevoie urgentă de reformă structurală.
Una dintre principalele cauze ale nivelului redus al pensiilor în România este procentul relativ mic din PIB alocat sistemului de pensii. În timp ce România direcționează doar 7,3% din PIB către pensii, țări precum Franța (12,1%) sau Grecia (11,6%) investesc semnificativ mai mult în securitatea socială a vârstnicilor.
Dacă ne raportăm la cheltuielile publice pentru pensii pe cap de locuitor, România înregistrează o valoare de 9.600 de euro pe an, comparativ cu 21.200 euro în Austria, 20.200 euro în Olanda sau 20.800 euro în Luxemburg. Aceste date reflectă nu doar diferențe de dezvoltare economică, ci și priorități bugetare profund diferite.
Deși guvernele din ultimii ani au încercat să majoreze pensiile și să reducă decalajele, presiunile demografice și economice pun în pericol sustenabilitatea sistemului actual. Îmbătrânirea populației, migrația forței de muncă și lipsa unei baze largi de contribuabili activi reprezintă riscuri majore pentru viitorul sistemului de pensii.
Totodată, lipsa unor politici coerente de reformă fiscală și redistribuire eficientă a resurselor continuă să mențină România într-o zonă de vulnerabilitate socială accentuată.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]