Rusaliile, cunoscute și ca Pogorârea Duhului Sfânt, sunt celebrate timp de două zile consecutive, duminică și luni, pe 27 și 28 mai, marcând încheierea ciclului pascal început cu Învierea și continuat cu Înălțarea Domnului. Această sărbătoare are o semnificație profundă în tradiția ortodoxă, comemorând coborârea Sfântului Duh peste sfinții apostoli, moment considerat începutul misiunii Bisericii creștine.
Semnificația religioasă a Rusaliilor
La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, creștinii prăznuiesc Rusaliile, cunoscute și sub denumirea de Cincizecime. În această zi, după cum arată tradiția, Apostolii au primit darul de a vorbi în limbi necunoscute până atunci, ceea ce a permis răspândirea învățăturilor lui Hristos către diverse neamuri. Potrivit Noului Testament, acest eveniment a avut loc în ziua Rusaliilor evreiești, iar sărbătoarea este privită ca o consacrare solemnă a Bisericii întemeiate de Mântuitor.
În bisericile ortodoxe, momentul Pogorârii Sfântului Duh este cinstit prin sfințirea frunzelor de nuc și tei aduse de credincioși, simbolizând „limbile de foc” care au coborât peste Apostoli. Aceste ofrande sfințite sunt apoi puse la icoane și la ușile caselor, fiind considerate protectoare împotriva relelor și a furtunilor. De asemenea, după slujbă, are loc sfințirea apei (Sfestania), cu aghiazma folosită pentru stropirea câmpurilor, ritual menit să aducă spor în agricultură.
Tradiții și superstiții populare
În folclorul românesc, Rusaliile sunt asociate cu spirite feminine fantastice, cunoscute sub diverse denumiri precum iele, zâne, șoimane sau împărătesele văzduhului. Acestea sunt descrise drept ființe capricioase, îmbrăcate în alb, care dansează în aer sau pe pământ, iar locurile în care se adună rămân arse și neroditoare.
Se spune că Rusaliile pot răpi tineri frumoși pentru a dansa cu ei, iar dacă aceștia dezvăluie ce au văzut, pot fi pedepsiți. În numeroase zone rurale, se crede că este periculos să mergi la câmp sau în vie în aceste zile, pentru că ielele pot pedepsi oamenii. Totodată, certurile sunt evitate în ziua Rusaliilor, deoarece se spune că cei care se ceartă vor fi „luați din Rusalii”, adică vor suferi consecințe negative.
Pentru protecție, în gospodării se pun pelin și usturoi, iar frunzele de pelin sunt adesea puse în băuturi, cu excepția apei. De asemenea, în multe locuri se poartă talismane din pelin, boabe de usturoi și tămâie, păstrate într-o pungă roșie la brâu, menite să apere de influențele malefice ale Rusaliilor.
Originile și evoluția sărbătorii Rusaliilor
Rusaliile au rădăcini în sărbători precreștine, fiind preluate de geto-daci din tradițiile romane. La romani, Rosalia sau „Sărbătoarea Trandafirilor” era o zi dedicată cultului morților, când se aduceau ofrande pentru sufletele celor dispăruți. Această sărbătoare a suferit transformări, integrând elemente ale cultului solar și mituri locale, iar personajele mitologice asociate Rusaliilor au devenit ființe tinere, capricioase și răzbunătoare.
În mitologia populară, Rusaliile sunt considerate sufletele fetelor moarte tinere, care dansează în cercuri nocturne și pot provoca boli grave, cunoscute sub numele popular de „luat de Rusalii”. Ele umblă în cete impare (3, 5, 7 sau 9) și, dacă sunt zărite, se recomandă să nu li se vorbească sau să se miște pentru a evita nenorocirile.
Dansul Călușarilor – un ritual de protecție
Un element important al sărbătorii Rusaliilor este „Dansul Călușarilor”, considerat un remediu tradițional împotriva bolilor provocate de Rusalii. Călușarii, o ceată de 13 dansatori, se adună pentru a realiza un dans ritualic menit să vindece persoanele afectate de farmece sau de „pocirea” minții. Ei sărută bolnavul cu sărituri ritmate, iar la final îi șoptesc o urare de sănătate.
Acest dans și ritualurile conexe sunt privite ca mijloace magico-rituale menite să alunge influențele malefice și să protejeze comunitatea. De asemenea, participanții poartă talismane protectoare, iar în timpul sărbătorii se evită activitățile agricole pentru a nu supăra spiritele.
Convingeri și practici populare legate de Rusalii
- Nu este recomandat să mergi la câmp sau în vie în zilele de Rusalii, pentru a nu fi prins și pedepsit de iele.
- Nu se intră în locuri pustii sau la fântâni, pentru a evita întâlnirea cu spiritele rele.
- Nu este bine să te cerți în această zi, deoarece se crede că vei fi „luat din Rusalii”.
- De Rusalii nu se culeg plante medicinale timp de nouă săptămâni.
- Se practică ritualuri de sfințire a apei și a câmpurilor pentru spor și protecție.
Context biblic și teologic
În Vechiul Testament, Rusaliile erau o sărbătoare agricolă a recoltelor, marcată prin oferirea pârgii, iar apoi au devenit o comemorare a Legământului făcut la ieșirea din Egipt. În creștinism, sărbătoarea simbolizează încheierea Noului Legământ al harului și iubirii, odată cu pogorârea Duhului Sfânt.
Deși se vorbește adesea despre trimiterea Sfântului Duh ca un act separat de lucrarea lui Hristos, Biserica învață că Duhul este „Duhul lui Hristos” și nu trebuie separat de El. Prin această manifestare, Apostolii au primit puterea de a propovădui învățătura în diverse limbi, ceea ce a marcat începutul răspândirii creștinismului.
Ritualurile liturgice de Rusalii
În ziua Rusaliilor, după Sfânta Liturghie, se săvârșește vecernia Plecării genunchilor, un ritual distinct în care preotul, îmbrăcat în veșminte liturgice complete, citește în genunchi șapte rugăciuni împărțite în trei grupe. Credincioșii participă, îngenuncheând, iar tradiția spune că astfel li se vor împlini dorințele cele mai arzătoare.
După slujbă, credincioșii iau acasă frunzele sfințite de nuc și tei, pe care le așază la ferestre și icoane pentru protecție. Tot în această zi, preotul și enoriașii ies pe câmp pentru sfințirea apei, care apoi este folosită pentru stropirea holdelor și grădinilor.
