După un an și jumătate de la tragedia care a zguduit comunitatea din Mangalia, mama Alinei Ciobanu continuă să trăiască în umbra durerii imense cauzate de moartea fiicei sale. Alina, o tânără promițătoare, a fost ucisă cu brutalitate de către prietena ei cea mai bună, Loredana Atănăsoaie, care a fost ulterior condamnată la 16 ani de închisoare. Cu toate acestea, Paulina Anăcuță, mama victimei, nu reușește să își găsească liniștea în fața acestei pierderi devastatoare.
Într-o serie de mărturisiri emoționante, Paulina a dezvăluit că, în ciuda faptului că mai are alți patru copii, durerea provocată de moartea Alinei nu poate fi atenuată. Ea a împărtășit că fiica ei îi apare în vise, unde o îmbrățișează, dar nu îi vorbește. „Mi-a rămas durerea. Mi-e dor de ea! E suferința mare. Eu nu am sărbători.” A recunoscut că, de fiecare dată când se apropie sărbătorile, cum ar fi Paștele sau Crăciunul, lacrimile îi umplu ochii, iar vizitele la mormântul Alinei devin o rituală dureroasă. „Când vin sărbătorile, plâng și mă duc să îi pun flori la mormânt. Sunt femei care îmi spun «Dar mai ai copii!».”, a spus ea, subliniind complexitatea sentimentelor pe care le trăiește.
Paulina a adăugat că, deși mai are copii, nu poate să nu o plângă pe Alina, pe care o descrie ca fiind „o fată deșteaptă, frumoasă”. Timpul nu pare să îi aline suferința, dimpotrivă, cu fiecare zi care trece, dorința de a o revedea devine mai puternică. „Cu cât trece timpul, mai tare vreau să o văd. O visez foarte frumos, nu o visez rău. Numai așa o visez,” a mai spus mama îndoliată.
Întâlnirea cu mama criminalei
Paulina Anăcuță a avut ocazia să se întâlnească de mai multe ori cu mama Loredanei Atănăsoaie, însă, în ciuda circumstanțelor tragice, mama criminalei nu a avut niciodată curajul să îi adreseze vreun cuvânt de compasiune. „Am văzut-o de multe ori acum ceva timp, dar, în ultima vreme, nu ne-am mai întâlnit. Nu zice nimic când mă întâlnesc cu ea,” a relatat Paulina, evidențiind distanța emoțională care persistă între cele două femei.
Povestea Alinei Ciobanu și a mamei sale rămâne un simbol al suferinței umane, o amintire a fragilității vieții și a impactului devastator pe care o tragedie îl poate avea asupra unei familii.
