Miercurea Mare, zi importantă din Săptămâna Patimilor, este marcată de o serie de obiceiuri și tradiții cu semnificații profunde, menite să aducă noroc și binecuvântare pentru întreg anul. Această zi, comemorată anual de creștinii ortodocși din România, amintește atât de gestul femeii păcătoase care L-a uns cu mir pe Mântuitorul, cât și de trădarea lui Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut pentru treizeci de arginți, fapt ce a instaurat postul de miercuri.
Semnificația religioasă a Miercurei Mari
Miercurea Mare este dedicată pomenirii femeii păcătoase ce, prin lacrimi și mir, a uns picioarele lui Iisus înainte de Patima Sa, simbolizând pocăința și îndreptarea celor care greșesc. Totodată, această zi reamintește trădarea lui Iuda, moment ce a condus la declararea miercuri ca zi de post în tradiția creștină.
Tradiții și obiceiuri specifice
Conform unor tradiții străvechi românești, Miercurea Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor în care se mai pot efectua anumite treburi casnice, precum spălatul rufelor și călcatul, dar și activități agricole. În această zi este recomandat să ne împăcăm cu cei cu care am avut conflicte și să rostim rugăciuni.
Un obicei răspândit este spălatul geamurilor casei înainte de Joia Mare, pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă în locuință pe tot parcursul anului. De asemenea, este important ca în această zi să evităm supărările, cuvintele dure și orice gesturi negative, deoarece se crede că o inimă curată și o atitudine binevoitoare aduc un an mai binecuvântat.
Obiceiuri locale
În unele zone din țară, copiii merg la colindat la asfințit, iar la final primesc ouă pentru a le înroși, un gest care simbolizează continuitatea și binecuvântarea în viața comunității.
