Mircea Diaconu s-a retras la țară, alegând să se dedice gospodăriei moștenite de la părinți, însoțit de fratele său. Cu pasiune și entuziasm, el păstrează tradiția de a primi primăvara cu bucurie și își aduce aminte de momentele din copilărie când aștepta cu nerăbdare venirea acestui anotimp.
„Primăvara o luăm de la capăt și noi, și plantele, și animalele, însă mereu am avut o frenezie a primăverii”, spunea cu zâmbetul pe buze Mircea Diaconu. Amintindu-și de copilărie, el își amintea cum privea cum zăpada se topea și cum natura se trezea la viață, semn că primăvara își intra în drepturi.
Chiar și acum, Mircea Diaconu trăiește în apropiere de București, dar a rămas mereu atașat de locul său de baştină, la țară. Când un tânăr din satul său l-a întrebat dacă s-a mutat acolo, el a explicat cu mândrie că niciodată nu a plecat cu adevărat, mereu se întorcea cu drag acasă ori de câte ori avea ocazia.
Casa moștenită de la părinți are o valoare sentimentală deosebită pentru actorul Mircea Diaconu. Cu dragoste și respect, el păstrează obiectele vechi și funcționale din casă și menține gospodăria în funcțiune, așa cum o făceau și părinții săi. Cu găini și așteptând venirea unei vaci, el și fratele său se implică activ în activitățile casnice.
Dedicat tradițiilor și muncii de la țară, Mircea Diaconu descrie cu pasiune cum muncește în grădină și plantează nuci. Pentru el, primăvara înseamnă renăscere și energie, iar totul în jurul său pare să prindă viață.
Cu umor și autoironie, el vorbește despre etapele bogate și variate ale vieții sale: actor, profesor de actorie, director de teatru, scriitor, senator, ministru al Culturii și europarlamentar. Cu toate acestea, în spatele acestor titluri, el rămâne același Mircea Diaconu, cu pasiunea sa pentru viața la țară și pentru șofat.
În concluzie, pentru Mircea Diaconu, profesia sa este simplă și autentică – el este și va rămâne Diaconu, dedicat cu inimă și suflet gospodăriei și vieții sale la țară. Cu bucurie și entuziasm, el înfruntă provocările și se bucură de frumusețea primăverii și a ciclurilor vieții, refuzând să trăiască „metronomic”, ci să fie prezent și să se bucure de fiecare moment al vieții sale.
