La data de 20 martie 2025, comunitatea monahală din România a pierdut un adevărat duhovnic, Monahul Teofan Ursu, de la Mănăstirea Sihăstria. Născut pe 30 ianuarie 1927 în localitatea Mera, județul Vrancea, el provenea dintr-o familie de oameni credincioși, fiind fiul binecredincioșilor părinți Vasile și Ioana.
Viața sa monahală a început în 1997, când a ales să se alăture comunității de la Mănăstirea Sihăstria. Trecerea sa la monahism a fost oficializată pe 12 decembrie 2000, moment în care a fost tuns în monahism, primind astfel o nouă identitate spirituală.
Părintele Teofan a fost cunoscut pentru smerenia și devotamentul său în rugăciune, fiind descris ca un „bătrân cu dreaptă socoteală”, care, în ciuda vârstei înaintate, păstra un spirit tânăr și entuziast în ceea ce privește nevoința sa religioasă și dragostea față de Dumnezeu și de semeni. „Părintele Teofan va rămâne în biserica inimii fiecăruia dintre noi, drept un model al monahului smerit, cu multă râvnă în rugăciune până în ultima clipă a acestui pelerinaj pământesc,” a afirmat Părintele Sofian Costea.
Monahul Teofan avea o mare evlavie față de Maica Domnului, dedicându-se citirii Paracliselor și Acatistelor închinate acesteia. Această devotare l-a îndreptățit pe Părintele Sofian să spună că „avem nădejdea că Preacurata Fecioară îl va ruga pe Fiul Său și Dumnezeul nostru să-i primească sufletul părintelui Teofan în Raiul desfătărilor, în Împărăția Luminii și a Iubirii Eterne.”
